Dermatitele alergice reprezintă unele dintre cele mai frecvente motive de prezentare în cabinetul medicului de familie, variind de la erupții benigne, autolimitate, până la urgențe vitale. Recunoașterea rapidă a angioedemului și a șocului anafilactic este crucială, deoarece intervenția corectă în primele minute face diferența între viață și moarte.
Urticaria este o afecțiune alergică cutaneo-mucoasă caracterizată printr-o erupție tranzitorie de papule și plăci eritemato-edematoase, apărute brusc și intens pruriginoase. Angioedemul Quincke este o formă particulară mai severă, caracterizată prin extensia edemului în profunzime, la nivelul țesutului subcutanat și submucos.
| Factori exogeni | Alimentele: ouăle (mai ales albușul), produsele lactate, ciocolata, căpșunile, mezelurile, fructele de mare, peștele, aditivi alimentari, nucile etc. |
| Pneumalergenii: polenuri, mucegaiuri, praf de casă, scuame și păr de animale, substanțe chimice volatile | |
| Medicamentele (eliberatoare de histamină): anti-biotice, AINS, codeină, morfină, IEC, dextran etc. | |
| Agenți fizici: soarele, căldura, frigul | |
| Întepăturile de insecte | |
| Substanțele iritante: cosmetice, vopsea de păr, textile, metale din protezele dentare | |
| Factorii psihici, stresul | |
| Factori endogeni | Genetici (angioedemul ereditar, urticaria familială) |
| Boli sistemice: autoimune(colagenoze, tiroidita autoimună) neoplazii (limfoame, leucemii, hemopatii maligne), metabolice(diabet zaharat), endocrine (hipertiroidism) infectioase(virale, bacteriene, fungice, parazitare) etc. | |
| Hormonali (urticaria din cursul sarcinii, din sindromul premenstrual) | |
| Urticarie idiopatică cronică |
Mecanismul patogenic principal este degranularea mastocitară cu eliberarea de histamină. Leziunile sunt fugace (dispar în minute sau ore); dacă persistă peste 24 de ore, semnifică o leziune vasculară (urticarie vasculitică).
| Urticaria alergică, anafilactică sau atopică | Urticaria alimentară, microbiană, medicamentoasă, la pneumalergeni, vasculitică, micotică, parazitară, prin înțepături de insecte |
| Urticaria nealergică | Urticaria histaminică (medicamentoasă, alimentară etc.), prin factori mecanici (dermografism, la presiune, la vibrații), la factori fizici (frig, soare, căldură, acvagenică), de contact (substanțe chimice, mănuși de cauciuc, plastic etc.) colinergică (din cauza creșterii temperaturii corpului: transpirație emoție, febră, exerciții fizice) |
| Urticaria idiopatică | Apare în peste 50% dintre cazuri |
Edemul Quincke afectează frecvent fața (obraji, pleoape, buze) și mucoasele, putând determina edem laringian și glotic (urgență majoră). Tumefacția este albă, pufoasă, elastică, iar pruritul poate lipsi. Este reversibil la corticoterapie.
Tratamentul de primă linie constă în antihistaminice H1. Cele de primă generație (clorfeniramin, prometazin) au efect sedativ și sunt contraindicate în glaucom sau adenom de prostată. Cele de generația a doua (loratadină, desloratadină, cetirizină) nu au efect sedativ. În formele severe și edem Quincke se administrează corticoizi i.v. (hemisuccinat de hidrocortizon 50-200 mg) și oral, sau chiar adrenalină.
Un pacient se prezintă cu plăci eritemato-edematoase pruriginoase pe trunchi. Afirmă că leziunile individuale persistă în același loc timp de 48 de ore, lăsând o ușoară hiperpigmentare. Care este cel mai probabil diagnostic?
Pruritul este o senzație neplăcută care determină necesitatea imperioasă de scărpinare. Cronicizarea duce la lichenificare (îngroșarea tegumentului cu adâncirea șanțurilor normale și apariția de pseudopapule).
Tratamentul vizează cauza de fond. Simptomatic se folosesc antihistaminice și sedative. Local se aplică băi cu hipermanganat de potasiu 1/10.000. În cazuri rebele se pot face cure scurte de prednison 20-30 mg/zi.
Prurigo este un sindrom alergic cutanat caracterizat printr-o erupție papulo-veziculoasă, intens pruriginoasă, unde leziunea elementară principală este papula.
Formele cronice evoluează ani de zile și duc la lichenificări. La copil se distinge Prurigo Besnier (formă cronică de dermatită atopică) și Prurigo Hebra (debut la 1-5 ani, pe fețele de extensie, asociat cu adenopatie). La adult apare după vârsta de 40 de ani, frecvent la femei, uneori ca manifestare paraneoplazică (boala Hodgkin).
Dermatita alergică de contact este o reacție de hipersensibilitate de tip IV (mediată celular). Leziunea elementară este vezicula. Alergenii clasici sunt substanțe cu moleculă mică (crom, nichel, formaldehidă) care acționează ca haptene.
Localizarea orientează diagnosticul: mâinile (nichel, cauciuc), axilele (deodorante, textile), pleoapele (vopsea de păr, unguente oftalmice cu neomicină), lobul urechii (cercei cu nichel), picioarele (crom, clei, cauciuc din încălțăminte).
În dermatita de contact la vopseaua de păr, pleoapele reacționează primele prin eritem și edem. Leziunile pot apărea aici fără erupție pe restul feței.
Tratamentul esențial este eliminarea factorului iritant. Se asociază terapie antihistaminică, antiinflamatorie și dermatocorticoizi locali. Uscăciunea se combate prin emoliente aplicate imediat după baie.
O pacientă dezvoltă eritem, edem și vezicule la nivelul lobului urechii după ce a purtat o pereche nouă de cercei. Care este mecanismul patogenic implicat în această afecțiune?
Reacțiile cutanate post-medicamentoase (exanteme, urticarie, angioedem) sunt frecvent declanșate de AINS, antibiotice (peniciline), IEC sau anticonvulsivante. Diagnosticul necesită o anamneză atentă și teste cutanate (Prick test, intradermoreacție).
Debutul este extrem de rapid (în primele 15 minute). Se manifestă prin prăbușirea tensiunii arteriale, bronhospasm, edem laringian și colaps. Fără tratament instituit precoce, bolnavul poate deceda în câteva minute.
Un pacient dezvoltă brusc dispnee, bronhospasm și hipotensiune severă la 10 minute după administrarea unei doze de penicilină. Care este prima și cea mai importantă măsură terapeutică farmacologică?
Recomandările privind diagnosticul și tratamentul dermatitelor alergice și al șocului anafilactic din sursele pentru examen rămân fundamentale și se aliniază în mare parte cu principiile actuale de practică medicală.
Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale pentru acest subiect. Nu s-au identificat schimbări de paradigmă, target-uri noi sau indicații inversate. Recomandările din manual pot fi folosite cu încredere în practica clinică curentă.
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Materialul de farmacologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
În urticaria clasică leziunile sunt fugace (dispar sub 24h), în timp ce în urticaria vasculitică persistă peste 24 de ore.
Papula (erupția caracteristică este papulo-veziculoasă).
Hipersensibilitate de tip IV (mediată celular).
0,5 ml (soluție 1/1.000) administrată s.c. sau i.m.