Tulburările funcționale gastrointestinale reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de prezentare în cabinetul medicului de familie, afectând aproximativ 10% din populația globală. Recunoașterea lor corectă evită investigațiile invazive inutile și permite un management centrat pe pacient, îmbunătățind semnificativ calitatea vieții și reducând anxietatea asociată.
Tulburările funcționale gastrointestinale (TFGI) reprezintă manifestări cronice sau recurente de suferință digestivă care nu sunt explicate prin modificări organice sau paraclinice. Acestea sunt însoțite, în majoritatea cazurilor, de o dezvoltare somatică și neuropsihică normală.
Pentru a fi considerate funcționale, manifestările digestive trebuie să fie persistente: durată de cel puțin 12 săptămâni din ultimele 12 luni anterioare și suficient de severe pentru a influența activitatea zilnică.
| A. Tulburări funcționale esofagiene | |
| A1. Durere toracică funcțională A2. Pirozis funcțional A3. Reflux hipersenzitiv | A4. Globus (senzație de nod în gât) A5. Disfagie funcțională |
| B. Tulburări funcționale gastroduodenale | |
| B1. Dispepsia funcțională B1a. Sindromul de suferință postprandială (PDS) B1b. Sindrom dureros epigastric (EPSI) B2. Tulburări de eructație B2a. Eructație excesivă supragastrică B2b. Eructație excesivă gastrică | B3. Tulburări de greață și vărsături B3a. Sindromul de grețuri și vărsături cronice (CNVS) B3b. Sindromul de vărsături ciclice (CVS) B3c. Sindromul de hipervărsături canabinoide (CHS) B4. Sindrom de ruminație |
| C. Tulburări funcționale intestinale | |
| C1. Sindrom de intestin iritabil (SII) SII cu predominanța constipației (SII-C) SII cu predominanța diareii (SII-D) SII mixt (SII-M) SII neclasificat (IBS-N) | C2. Constipația funcțională C3. Diareea funcțională C4. Meteorism/distensie abdominală funcționale C5. Tulburări funcționale intestinale nespecificate C6. Constipația indusă de opioide |
| D. Tulburări funcționale ale durerii gastrointestinale mediate central | |
| D1. Sindromul durerii abdominale mediate central (SDAC) | D2. Sindromul intestinului narcotic/Hiperalgezia gastrointestinală indusă de opioide |
| E. Tulburări ale vezicii biliare și sfincterului Oddi (SO) | |
| E1. Suferință biliară E1a. Tulburări funcționale ale vezicii biliare E1b. Tulburări funcționale ale SO | E2. Tulburări funcționale ale SO de tip pancreatic |
| F. Tulburări funcționale anorectale | |
| F1. Incontinența fecală F2. Durerea anorectală funcțională F2a. Sindromul ridicătorului anal F2b. Durerea anorectală funcțională nespecificată F2c. Proctalgia fugax | F3. Tulburări de defecare funcțională F3a. Propulsie inadecvată la defecare F3b. Disinergie de defecare |
| G. Tulburări funcționale gastrointestinale ale copilăriei: nou-născut/copil mic | |
| G1. Regurgitarea infantilă G2. Sindromul de ruminație G3. Sindrom de vărsături ciclice (CVS) G4. Colica infantilă | G5. Diareea funcțională G6. Dischezia infantilă G7. Constipația funcțională |
| H. Tulburări funcționale gastrointestinale ale copilăriei: copil/adolescent | |
| H1. Tulburări funcționale cu grețuri și vărsături H1a. Sindrom de vărsături ciclice H1b. Grețuri și vărsături funcționale H1b1. Grețuri funcționale H1b2. Vărsături funcționale H1c. Sindromul de ruminație H1d. Aerofagie | H2. Tulburări funcționale dureroase abdominale H2a. Dispepsia funcțională H2a1. Sindromul suferinței postprandiale H2a2. Sindromul durerii epigastrice H2b. Sindrom de intestin iritabil (SII) H2c. Migrena abdominală H2d. Durerea abdominală funcțională H3. Tulburări funcționale de defecare H3a. Constipație funcțională H3b. Incontinența fecală nonretentivă |
Regurgitația infantilă la copil presupune eliminarea involuntară a alimentelor de ≥ 2 ori/zi, timp de minimum 3 săptămâni. Este o problemă tranzitorie, iar tratamentul constă în poziționare corectă și formule antireflux; nu se recomandă utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP).
Observarea directă a actului de ruminație este esențială pentru diagnostic, însă devine dificilă deoarece copilul se oprește frecvent atunci când observă că este urmărit. Fără intervenție, acești pacienți pot dezvolta o malnutriție potențial letală.
În sindromul vărsăturilor ciclice, episoadele sunt stereotipe și separate de perioade asimptomatice. Profilaxia de primă linie sub 5 ani este Ciproheptadina, iar peste 5 ani se utilizează amitriptilina. Se pot asocia IPP pentru protecția mucoasei și lorazepam ca antiemetic și anxiolitic.
Colicile infantile apar sub vârsta de 5 luni (vârf la 4-6 săptămâni) și se manifestă prin plâns prelungit inconsolabil. Administrarea de probiotice (Lactobacillus reuteri) poate fi utilă. Diareea funcțională se definește prin ≥ 4 scaune/zi neformate, timp de minimum 4 săptămâni, cu debut între 6-60 de luni, fără falimentul creșterii.
Dischezia infantilă constă în minimum 10 minute de plâns sau geamăt înaintea defecației; sunt contraindicate laxativele sau stimularea rectală. Pentru constipația funcțională (≤ 2 scaune/săptămână), tratamentul de elecție include scăderea consistenței scaunului cu polietilen glicol sau lactuloză.
Un sugar de 3 luni este adus la cabinet deoarece plânge și geme intens timp de 10-15 minute înainte de a emite un scaun moale. Dezvoltarea sa staturo-ponderală este normală. Care este atitudinea terapeutică corectă?
Dispepsia funcțională la copil se manifestă prin meteorism, sațietate rapidă și epigastralgii. Tratamentul preferat utilizează Omeprazol în defavoarea blocanților H2. Migrenele abdominale presupun durere periombilicală de minimum 1 oră, asociată cu anorexie, greață sau fotofobie, profilaxia realizându-se cu pizotifen, amitriptilină sau propranolol.
Durerile abdominale funcționale se prezintă ca durere episodică sau continuă, necorelată cu alimentația, cu teste de laborator strict normale. Managementul se bazează pe suport psihologic, asigurarea familiei și, în cazuri selectate, administrarea de amitriptilină sau utilizarea hipnoterapiei.
Sindromul de intestin iritabil (SII) este o tulburare cronică caracterizată prin durere abdominală și tulburări de tranzit, fiind de două ori mai frecvent la adult (femei, 20-30 ani). Diagnosticul necesită prezența simptomelor de cel puțin 6 luni, cu durere recurentă ≥ 1 zi/săptămână în ultimele 3 luni.
Tratamentul igieno-dietetic include o dietă săracă în FODMAP timp de 6-8 săptămâni. Pentru controlul durerii se utilizează spasmolitice (mebeverină 300 mg/zi, trimebutin 300 mg/zi). În formele severe, antidepresivele triciclice (amitriptilină 10 mg/zi) reduc percepția durerii, fiind utile mai ales în SII cu diaree.
Un pacient de 35 de ani se prezintă cu dureri abdominale recurente și alternanță constipație-diaree de 8 luni. Care dintre următoarele simptome reprezintă un semn de alarmă ce impune colonoscopia?
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) apare atât la adult, cât și la copil (debutând uneori la naștere), fiind definită prin apariția simptomelor sau leziunilor secundare refluxului conținutului gastric în esofag.
| Simptome ale BRGE | |||
| Sindroame esofagiene | Sindroame extraesofagiene | ||
|---|---|---|---|
| Sindroame cu leziuni esofagieneEsofagită de refluxEsofag BarettADK esofagianStricturi peptice | Asocieri stabiliteTuse de refluxLaringită de refluxAstm de refluxEroziuni dentare de reflux | Asocieri propuseFaringităSinuzităFibroză pulmonarăOtită medie recurentă |
O pacientă de 45 de ani, diagnosticată cu BRGE, solicită informații despre stilul de viață și medicația concomitentă. Care dintre următoarele clase de medicamente scade presiunea sfincterului esofagian inferior și agravează refluxul?
| Grad A | Una sau mai multe eroziuni mucoase, de maximum 5 mm lungime, care nu se extind între vârfurile a două pliuri ale mucoasei |
| Grad B | Una sau mai multe eroziuni mucoase, depășind 5 mm lungime, care nu se extind între vârfurile a două pliuri ale mucoasei |
| Grad C | Una sau mai multe eroziuni mucoase continue între vârfurile a două sau mai multe pliuri ale mucoasei, dar care implică mai puțin de 75% din circumferință |
| Grad D | Una sau mai multe eroziuni mucoase care implică cel puțin 75% din circumferința esofagului |
Complicațiile majore ale BRGE includ esofagita de reflux, stricturile peptice și esofagul Barrett (metaplazie intestinală cu risc de carcinom esofagian). Monitorizarea endoscopică în esofagul Barrett se face la 3 luni (displazie severă) sau 3-5 ani (fără displazie).
Tratamentul farmacologic de elecție la adult constă în inhibitori de pompă de protoni (IPP) (ex. omeprazol, pantoprazol), administrați inițial timp de 8 săptămâni. În prezența infecției cu Helicobacter pylori, se recomandă tripla terapie: IPP + amoxicilină 1 g de 2×/zi + claritromicină 500 mg de 2×/zi timp de 10-14 zile.
La copil (sugar), managementul BRGE implică poziționarea la 30-45 de grade și formule de lapte bogate în cazeină. Terapia farmacologică utilizează prokinetice precum metoclopramid 0,5 mg/kg/zi (în 3 prize) sau domperidon 0,75-1 mg/kg. Tratamentul chirurgical este rezervat eșecului terapeutic sau complicațiilor.
Un pacient cu esofagită de reflux și infecție confirmată cu Helicobacter pylori primește recomandarea de triplă terapie de eradicare. Care este schema corectă conform surselor de examen?
Deși sursele de examen oferă o bază solidă pentru diagnosticul și tratamentul TFGI, ghidurile internaționale recente (Maastricht VI, AGA 2022) au adus actualizări majore. Acestea vizează în special managementul infecției cu H. pylori, dozele medicamentelor pentru SII și atitudinea față de esofagul Barrett.
Eradicarea H. pylori este esențială în patologia gastrică, însă creșterea rezistenței la antibiotice a modificat schemele de primă intenție. În practica curentă, rezistența la claritromicină dictează abordarea. Sursă: Maastricht VI/Florence Consensus 2022 (UEG/EHSG)
Managementul esofagului Barrett depinde de prezența și gradul displaziei. Ghidurile moderne favorizează tratamentul endoscopic precoce pentru a preveni progresia spre carcinom. Sursă: ESGE 2017/2023 — Barrett's Esophagus Surveillance and Management
Tratamentul farmacologic al SII cu constipație utilizează secretagogi, însă dozele diferă în funcție de patologia țintă (SII vs constipație cronică idiopatică). Sursă: AGA 2022 — Pharmacological Management of IBS-C
Criteriile Roma sunt standardul de aur pentru diagnosticul TFGI. Ele sunt actualizate periodic pentru a reflecta realitatea clinică și a simplifica diagnosticul pozitiv. Sursă: Rome IV Diagnostic Criteria — Rome Foundation 2016
În concluzie, principalele diferențe de reținut pentru practica clinică actuală sunt:
Surse verificate:
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Materialul de farmacologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Cel puțin 12 săptămâni din ultimele 12 luni anterioare.
Ciproheptadina.
Omeprazolul (în defavoarea blocanților H2).
Esofagita de reflux, stricturile peptice și esofagul Barrett.