Epilepsia este una dintre cele mai frecvente afecțiuni neurologice cronice, iar recunoașterea rapidă a statusului epilepticus reprezintă o urgență majoră cu risc vital. Rolul medicului de familie este esențial în monitorizarea complianței la tratamentul cronic și prevenirea recăderilor prin educarea pacientului privind evitarea întreruperilor brutale ale medicației.
Epilepsia este o afecțiune neurologică definită prin cel puțin 2 crize neprovocate (sau reflexe) la un interval > 24 de ore, sau o criză cu risc de recurență > 60% pe 10 ani, sau prin diagnosticarea unui sindrom epileptic (ex. sindrom West).
Spre deosebire de crizele clasice care presupun o depolarizare spontană recurentă, crizele reflexe apar strict la aceiași stimuli senzitivi sau motori din mediu. Aceștia sunt de obicei stereotipi, cum ar fi o melodie, atingerea anumitor suprafețe sau anumite sunete.
Crizele focale simple se desfășoară cu pacientul conștient și pot fi motorii (jacksoniene, versive, afazice), vegetative (tulburări vasomotorii, sudoripare), senzitive (parestezii), vizuale, auditive, gustative sau vestibulare.
Crizele focale complexe (frecvent de lob temporal) au un debut brusc, durează secunde până la 2-3 minute și asociază alterarea stării de conștiență cu automatisme motorii (mici sau mari), manifestări psiho-senzoriale sau simptomatologie cognitivă.
Un băiat de 8 ani este adus de mama sa pentru episoade frecvente de „privire în gol” care durează câteva secunde, în timpul cărora se oprește brusc din activitate. Nu prezintă convulsii, iar după episod își reia activitatea fără a-și aminti ce s-a întâmplat. Care este diagnosticul cel mai probabil?
Anamneza detaliată este esențială, punând accent pe perioada prenatală și natală, traume, infecții SNC, consum de toxice (droguri, alcool) și circumstanțele de debut ale crizei (aură, mișcări involuntare, pierderea conștienței).
Examenul clinic caută leziuni traumatice, mușcături ale limbii sau semne tipice pentru facomatoze (precum scleroza tuberoasă Bourneville sau neurofibromatoza von Recklinghausen).
Diagnosticul diferențial include sincopa, tulburările de somn (automatism ambulator nocturn), migrenele cu aură, atacurile de panică, hipoglicemia și accidentul vascular cerebral.
Evaluarea paraclinică de bază include hemoleucograma, glicemia, funcția renală și hepatică, precum și dozarea nivelului seric al medicației antiepileptice.
Explorările specifice sunt EEG (în dinamică, video-EEG, polisomnografie) și imagistica cerebrală (CT sau IRM cerebral). Puncția lombară este indicată dacă pacientul este febril, imunodeprimat sau se suspectează o hemoragie subarahnoidiană.
Tratamentul preferă monoterapia; politerapia se folosește doar la eșecul acesteia. Întreruperea brutală provoacă recăderi, motiv pentru care tratamentul eficient se continuă minim 3-5 ani.
| Crize focale simple și complexe |
|
| Crize generalizate |
|
Supravegherea presupune examen clinic și EEG la 6 luni în primul an, apoi anual până la 5 ani. Analizele de sânge se fac la 3 luni în primul an, apoi anual. Nivelul seric al anticonvulsivantului se determină anual pentru a verifica complianța pacientului.
O pacientă de 24 de ani, diagnosticată cu epilepsie cu absențe, necesită inițierea tratamentului farmacologic. Care dintre următoarele medicamente este considerat de primă intenție pentru tipul ei de crize?
Statusul epilepticus reprezintă crize repetitive fără revenirea conștienței sau o criză cu durata > 10 minute. Este o urgență neurologică, iar tratamentul se inițiază la orice activitate convulsivă continuă > 5 minute.
Statusul epilepticus are o mortalitate ridicată prin complicații severe: insuficiență respiratorie, acidoză mixtă, comă cu leziuni cerebrale ireversibile, hipertermie și aritmii maligne.
| Treapta / Timp | Medicație | Doze / Observații |
|---|---|---|
| Treapta 1 (primele 15 min) | Diazepam / Midazolam / Lorazepam i.v. | Diazepam 0,2-0,4 mg/kg; Midazolam 0,2 mg/kg; Lorazepam 0,1 mg/kg |
| Treapta 2 (15-45 min) | Fenitoin i.v. | 10-20 mg/kg (maxim 50 mg/minut) |
| Treapta 3 (> 45 min) | Barbiturice | În condiții de terapie intensivă |
| Treapta 4 | Anestezice (Propofol, Midazolam, Thiopental) | Doze anestezice |
Un pacient de 45 de ani este adus la UPU prezentând convulsii tonico-clonice continue de aproximativ 12 minute, fără a-și recăpăta starea de conștiență. Care este prima treaptă de tratament medicamentos intravenos recomandată?
Sursele pentru examenul de specialitate rămân aliniate cu principiile generale ale ghidurilor internaționale privind diagnosticul și managementul epilepsiei.
Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale pentru acest subiect. Nu s-au identificat schimbări de paradigmă, target-uri noi sau indicații inversate. Recomandările din manual pot fi folosite cu încredere în practica clinică curentă.
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Materialul de farmacologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Minim 3-5 ani, deoarece întreruperea brutală provoacă recăderi frecvente.
Absența epileptică (petit mal).
Administrarea i.v. de Diazepam, Midazolam sau Lorazepam (în primele 15 minute).
Puncția lombară (pentru a exclude o infecție SNC sau hemoragie subarahnoidiană).
Etosuximid și valproat.
La orice activitate convulsivă continuă care depășește 5 minute.