Pneumoniile (copil)

Pneumoniile (copil)

De ce contează

Pneumonia comunitară este o cauză majoră de morbiditate și mortalitate în rândul copiilor. Recunoașterea rapidă a semnelor de detresă respiratorie și diferențierea corectă între etiologia virală și cea bacteriană ghidează decizia crucială de a trata pacientul la domiciliu sau de a-l interna.

01.Definiție și etiologie

Pneumonia comunitară reprezintă inflamația parenchimului pulmonar și este o cauză importantă de morbiditate și mortalitate pediatrică. Se definește prin prezența febrei, a simptomelor respiratorii și a dovezilor de afectare parenchimatoasă (sindrom de condensare clinic sau infiltrate pe radiografia pulmonară).

Structura etiologică este puternic influențată de vârsta pacientului:

Etiologia pneumoniilor în funcție de vârstă
Grupa de vârstăEtiologie (în ordinea frecvenței)
Nou-născutStreptococ grup BE. ColiStreptococcus pneumoniaeHaemophilus influenzae
1-3 luniVirus sincițial respirator (VSR)Alte virusuri respiratorii (v. paragripal, v. gripal, adenovirus)Streptococcus pneumoniaeHaemophilus influenzaeChlamydia trachomatis (pacient afebril), Bordetella pertussis
4 luni-4 aniVSRAlte virusuri respiratorii (v. paragripal, v. gripal, adenovirus)Streptococcus pneumoniaeHaemophilus influenzaeMycoplasma pneumoniaeStreptococ grup A
≥ 5 aniMycoplasma pneumoniaeStreptococcus pneumoniaeChlamydophila pneumoniaeHaemophilus influenzaeV. gripalAdenovirusAlte virusuri respiratoriiLegionella pneumophila
Verifică-te

Un sugar de 2 luni este adus la camera de gardă pentru tuse, febră și dificultăți de respirație. Care este cel mai probabil agent etiologic implicat, având în vedere grupa sa de vârstă?

A Mycoplasma pneumoniae
B Virusul sincițial respirator (VSR)
C Streptococ de grup B
D Legionella pneumophila
E Streptococ de grup A

02.Diagnostic clinic și diferențial

Tabloul clinic debutează frecvent cu un prodrom de IACRS, urmat de febră, agitație sau somnolență și inapetență. Sindromul funcțional respirator include tuse, dispnee, geamăt expirator, tahipnee, tiraj și cianoză, asociate cu senzație de lipsă de aer și durere toracică.

La examenul fizic al aparatului respirator se pot decela: submatitate/matitate la percuție, respirație suflantă sau suflu tubar, diminuarea murmurului vezicular și raluri subcrepitante/crepitante.

Pneumonie lobară
  • Ce observi: Opacități alveolare în lobul superior stâng cu bronhogramă aerică.
  • Ce sugerează: Pneumonie lobară (aspect tipic pentru etiologia bacteriană, ex. pneumococ).
Bronhopneumonie
  • Ce observi: Infiltrate pulmonare bilaterale, neomogene, cu distribuție difuză.
  • Ce sugerează: Bronhopneumonie (frecventă în etiologiile virale sau atipice).

Diferențierea etiologiei: Viral vs. Bacterian

Vârsta < 5 ani este un predictor semnificativ pentru etiologia virală. Deși markerii inflamatori (leucocitoza, CRP) și aspectul radiologic nu pot orienta cu precizie absolută, coroborarea lor cu datele clinice ajută la diferențiere. Testele rapide antigenice și PCR (inclusiv pentru SARS-CoV-2) facilitează diagnosticul, dar un test viral pozitiv NU exclude o co-infecție bacteriană.

Pneumonie Bacteriană vs. Virală
Bacteriană
  • Debut: brusc, cu febră înaltă și alterarea stării generale
  • Examen fizic: stare toxică, geamăt, tuse productivă, cianoză
  • Radiologic: modificări de condensare pulmonară
  • Laborator: leucocitoză > 15.000/mm³, VSH crescut, CRP crescut
Virală
  • Debut: lent, progresiv, prodrom IACRS, febră moderată (< 38,5°C), hiperemie faringiană/conjunctivală, rash
  • Examen fizic: wheezing
  • Radiologic: hiperinflație, accentuarea desenului pulmonar, atelectazie lobară/segmentară
  • Laborator: nerelevant

03.Evaluarea severității și Tratament

Conduita terapeutică depinde de severitatea bolii și de etiologia suspicionată. Formele virale beneficiază de tratament simptomatic la domiciliu (în gripă se poate administra Oseltamivir p.o.). Formele bacteriene ușoare/medii se tratează la domiciliu, în timp ce formele severe sau cele la pacienți cu vârsta < 6 luni necesită internare.

Clasificarea pneumoniei în funcție de severitate (adaptat după Pleșca et al, 2021)
Semne și simptomePneumonie ușoară/ mediePneumonie severă
Detresă respiratoriePolipneeNU/ ușoarăMedie/ severă
Bătăi ale aripioarelor nazaleNUDA
TirajNU/ ușorMediu/ sever
GeamătNUDA
ApneeNUDA
OxigenareCianozăNUDA
HipoxemieNU/ ușoară (90-95% aa)DA (<90%)
Semne cardio-vasculareTahicardieNUDA
Timp de recolorare capilară<2 s≥ 2 s
Alte semne și simptomeAlimentație poPosibilăNU
Lichide poPosibilNU
VărsăturiNUDA
Semne clinice de deshidratareNUDA
ConvulsiiNUDA
LetargieNUDA

Tratament simptomatic

Se recomandă suplimentarea aportului de lichide și administrarea de antipiretice: Ibuprofen 10 mg/kg/doză sau Acetaminofen 10 mg/kg/doză.

Terapie antibacteriană

În formele ușoare tratate la domiciliu, se recomandă Amoxicilină 90 mg/kg/zi (în 2-3 prize, timp de 7-10 zile), Amoxicilină/acid clavulanic 90 mg/kg/zi (în 2-3 prize, 7-10 zile) sau Cefuroxim axetil 20-30 mg/kg/zi (în 2 prize, 7-10 zile).

La școlari și în cazurile cu suspiciune de infecție cu Mycoplasma pneumoniae sau Chlamydophila pneumoniae, se preferă un macrolid: Claritromicină 15 mg/kg/zi (în 2 prize, 5-7 zile) sau Azitromicină 10 mg/kg/zi (doză unică) SAU 10 mg/kg/zi în ziua 1, urmat de 5 mg/kg/zi în zilele 2-5.

Formele medii și severe necesită internare pentru tratament intravenos. Dacă se suspicionează o pneumonie stafilococică (context epidemic, prezența pneumatocelelor), terapia inițială trebuie să includă Vancomicină. Cazurile severe pot necesita oxigenoterapie și ventilație asistată.

Verifică-te

Un copil de 3 ani este diagnosticat cu pneumonie comunitară bacteriană, formă ușoară. Medicul de familie decide inițierea tratamentului antibiotic la domiciliu. Care este prima opțiune terapeutică recomandată?

A Azitromicină
B Vancomicină
C Oseltamivir
D Amoxicilină
E Claritromicină
Dat la examen

04.Criterii de spitalizare a bolnavilor cu pneumonie

Medicul de familie trebuie să îndrume pacientul către spital dacă pneumonia asociază unul sau mai multe dintre următoarele criterii de gravitate sau risc:

Criterii orientative de internare
  • Vârstă și teren: vârstă < 6 luni, sugar distrofic, patologie subiacentă (boli cardiopulmonare, sindroame genetice, imunodeficiențe, boli metabolice).
  • Stare clinică: stare generală alterată, refuzul alimentației, lipsa toleranței medicației per os, semne clinice de deshidratare.
  • Detresă respiratorie: cianoză, crize de apnee, geamăt, tahipnee (FR > 50/min la sugar și > 40/min peste vârsta de 1 an).
  • Oxigenare: hipoxemie (SaO₂ ≤ 92% în aer atmosferic).
  • Evoluție și complicații: pneumonie recurentă, pneumonie cu reacție pleurală, pneumonie apărută după boli anergizante (rujeolă, tuse convulsivă).
  • Eșec terapeutic: agravarea patologiei sau lipsa de răspuns în 48-72 de ore de la instituirea tratamentului la domiciliu.
  • Factori sociali: părinți necooperanți sau copii cu acces limitat la un transport rapid către spital.
Verifică-te

Evaluezi un sugar de 8 luni cu febră și tuse. Care dintre următoarele semne clinice reprezintă un criteriu absolut de spitalizare pentru acest pacient?

A Frecvența respiratorie de 35 respirații/minut
B Saturația oxigenului de 95% în aerul atmosferic
C Lipsa toleranței medicației per os
D Vârsta de 8 luni
E Prezența febrei de 38.5°C

05.Profilaxie

Măsurile generale includ spălatul mâinilor și evitarea contactului cu persoanele bolnave. Profilaxia specifică se realizează prin vaccinare: anti-Haemophilus influenzae tip b, antipneumococică și antigripală (la pacienții peste 6 luni). Pentru anumite categorii de risc, se face profilaxia infecției cu VSR folosind anticorpi monoclonali.

Pentru prevenția infecției cu Bordetella pertussis la nou-născut și sugar, se recomandă vaccinarea mamei (cu Tdap) în timpul sarcinii sau imediat după naștere, precum și vaccinarea contacților apropiați și a îngrijitorilor care nu au fost imunizați anterior.

06.Divergențe

Abordarea pneumoniei comunitare la copil a evoluat odată cu schimbările epidemiologice globale. Ghidurile recente, precum cele publicate de PIDS/IDSA, aduc actualizări importante privind rezistența la antibiotice a germenilor atipici.

1. Tratamentul infecției cu Mycoplasma pneumoniae

Tradițional, infecțiile atipice la școlari sunt tratate cu macrolide. Totuși, creșterea globală a rezistenței a impus revizuirea alternativelor terapeutice la copiii care nu răspund la tratamentul de primă intenție. Sursă: PIDS/IDSA 2011 actualizat

Tratamentul infecției cu Mycoplasma pneumoniae
Surse examen
  • Prima linie: Claritromicină sau Azitromicină
  • Alternativă terapeutică: Nemenționată specific
PIDS/IDSA
  • Prima linie: Macrolide, cu atenție la rezistența locală
  • Alternativă terapeutică: Doxiciclină la copiii > 8 ani în caz de rezistență

Sinteză

Adaptarea tratamentului antibiotic trebuie să țină cont de profilul local de rezistență.

Ce să actualizezi mental față de surse examen
  • 1
    Rezistența la macrolide → Impune utilizarea tetraciclinelor (doxiciclină) la copiii peste 8 ani cu infecție cu Mycoplasma non-responsivă.
Ai ajuns la finalul lecției

Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.

Urmează: BPOC