Febra este unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare la medicul de familie în primii ani de viață. Deși majoritatea covârșitoare a episoadelor sunt infecții virale autolimitante, provocarea clinică majoră este identificarea rapidă a infecțiilor bacteriene grave, în special la sugarii mici, unde tabloul clinic poate fi subtil și înșelător.
Febra la copil este definită ca temperatura centrală măsurată intrarectal ≥ 38°C. O temperatură > 40,5°C este considerată febră înaltă, iar febra devine periculoasă la valori > 41,7°C. Deși majoritatea copiilor prezintă infecții virale autolimitante, obiectivul evaluării este identificarea sursei de infecție bacteriană care necesită testare și tratament definitiv.
≥ 38°C intrarectal.
Febra de origine necunoscută (FON) este febra care durează > 8 zile fără un diagnostic clar după evaluarea inițială. Media duratei este între 5 zile și 3 luni, iar cauzele majore includ boli de țesut conjunctiv, neoplasme și boli infecțioase.
Infecțiile bacteriene grave includ meningita, bacteriemia, pneumonia, diareea bacteriană, infecțiile tractului urinar (ITU), celulita, mastoidita și osteomielita. Cauzele neinfecțioase cuprind reacțiile post-vaccinare, febra medicamentoasă, neoplasmele și bolile inflamatorii cronice (ex. artrita juvenilă idiopatică).
Toți nou-născuții (< 1 lună) cu febră trebuie spitalizați și testați din cauza sistemului imunitar imatur și a proporției crescute de infecții bacteriene grave (inclusiv nosocomiale și perinatale).
La nou-născut, istoricul trebuie să includă factorii perinatali (infecție maternă cu streptococ grup B, febră maternă, membrane rupte prelungit, boli cu transmitere sexuală precum HSV, gonoree, Chlamydia). Se evaluează modificări ale plânsului, somnolența, gemetele și aportul oral.
Examenul fizic urmărește letargia, erupțiile peteșiale și semnele respiratorii (tahipnee, cianoză). Semnele de iritație meningeală includ semnul Kernig pozitiv (incapacitatea de a extinde genunchii cu șoldul flectat la 90°) și semnul Brudzinski pozitiv (flexia spontană a șoldului la flectarea cefei). Atenție: la nou-născut, iritația meningeală se poate manifesta doar ca temperatură instabilă, fără rigiditate nucală clasică.
La sugari > 1 lună și copii mici, se adaugă evaluarea statusului vaccinal (copiii < 6 luni sunt considerați incomplet vaccinați pentru Hib și PCV) și examinarea atentă a oaselor și articulațiilor (tumefacție, refuzul sprijinului). Erupția dentară nu trebuie să influențeze deciziile de evaluare a febrei.
Un nou-născut de 3 săptămâni este adus la cabinet pentru o temperatură intrarectală de 38,2°C. Starea generală este relativ bună, se alimentează la sân. Care este conduita corectă?
| Protocolul Rochester | Protocolul Philadelphia | Protocolul Boston | |
|---|---|---|---|
| Număr de paciențiStatistici | Sens. 92% (83-97%)Spec. 50% (47-53%)VPP 12,3% (10-16%)VPN 98,9% (97-100%) | 747Sens. 98% (92-100%)Spec. 42% (38-46%)VPP 14% (11-17%)VPN 99,7% (98-100%) | 503Spec. 94,6% |
| Vârstă | < 60 de zile | 29-60 de zile | 28-89 de zile |
| TemperaturăCriterii | ≥ 38,0°C | ≥ 38,2°C | ≥ 38,0°C |
| — | 37 sau mai multe săptămâni de gestație și spitalizat nu mai mult decât mama |
|
|
| — | Sugar anterior sănătosSugar cu stare generală bună, fără infecție otică, de țesuturi moi sau osoasă | SU: < 10 WBC/hpf și colorație gram-negativă a urineiLCR: < 8 WBC/hpf și colorație gram-negativă a LCR |
|
| — |
| Absența unui infiltrat pe radiografia pulmonară, dacă aceasta a fost făcută | — |
| — | — | Sânge absent în scaun și WBC absente la un copil cu diaree | — |
| Tratament, dacă sunt îndeplinite criteriile | Este necesară monitorizareaExternareFără antibiotice | Este necesară monitorizarea 24 de oreExternareFără antibiotice | Este necesară monitorizarea 24 de ore mai târziuExternareAntibioterapie empirică cu ceftriaxonă 50 mg/kg i.m. |
Obligatorie la toți nou-născuții (< 1 lună), la sugarii 1-3 luni cu stare generală alterată, și la copiii 3-36 luni cu semne meningeale/neurologice.
| Vârstă | < 1 lună | < 3 luni | 3-36 de luni |
|---|---|---|---|
| FebrilEtiologie de luat în considerare |
|
|
|
| Investigarea pacientului | SU și uroculturăHemoculturiPunctie lombarăHLG completăRadiografie pulmonarăCoproculură | SU și uroculturăHemoculturiPunctie lombarăHLG completăRadiografie pulmonarăCoproculură | Se determină statusul vaccinărilorSU și urocultură la copiii < 24 de luni cu febră care nu poate fi explicatăPunctie lombarăHLG completăCoproculurăTestare virală rapidă, dacă se corelează cu simptomele și anotimpul |
| Management în spital/ambulatoriu | Tratament în spital | Tratament în spital vs. în ambulatoriu | Tratament în spital vs. în ambulatoriu |
| Tratament | Tratament enteral empiric în așteptarea culturilor: ampicilină + cefotaxim (se evită ceftriaxona), cu aciclovir în cazul suspiciunii infecției cu HSV | Se determină riscul; dacă riscul e înalt: cefalosporine de generația a treia (cefotaxim sau ceftriaxonă) | Se localizează sursa infecției: ceftriaxonă pentru infecțiile generalizate, cefixim (ITU), amoxicilină/azitromicină pentru pneumonie, amoxicilină pentru OM |
| Cei mai comuni patogeni acoperiți de antibioticele empirice | Escherichia coli, Streptococcus grup B, microorganisme gram-negative, Listeria monocytogenes, virusul herpes simplex | Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Neisseria meningitidis | Specific etiologiei presupuse, se ia în considerare tratamentul empiric pentru copiii vaccinați incomplet. Se pot administra antibiotice p.o., dacă starea generală este bună |
Un sugar de 8 luni se prezintă cu febră 39,5°C și leucocitoză de 22.000/mm³, fără alte semne de focar la examenul clinic. Conform recomandărilor de testare, ce investigație imagistică este indicată?
Scăderea febrei nu reduce durata bolii și nu previne recurența convulsiilor febrile, dar crește confortul. Se recomandă pentru febră > 38,9°C. Acetaminofenul se administrează 10-15 mg/kg la 4 ore (max 5 doze/zi). Ibuprofenul (la copii > 6 luni) se dă 5-10 mg/kg la 6 ore (max 40 mg/kg/zi). În febra refractară, se pot alterna la fiecare 3 ore.
Opțiunile includ Ampicilină 100-150 mg/kg/zi i.v./i.m. (divizat la 6h, max 4g/zi) pentru infecții ușoare/medii, SAU 200-400 mg/kg/zi (max 12g/zi) asociată cu Gentamicină 2,5 mg/kg/doză la 8 ore pentru infecții grave. Alternativ, Cefotaxim 50-180 mg/kg/zi (max 6g/zi) sau 200-225 mg/kg/zi (max 12g/zi) pentru forme grave. Dacă se suspectează HSV, se adaugă Acyclovir 180 mg/kg/zi (divizat la 8 ore).
Pentru ITU la sugari 3-6 luni se folosește Ceftriaxonă 50-75 mg/kg/zi (până la 100 mg/kg/zi în infecții grave, max 1g/zi) sau Cefotaxim. La copiii > 3 luni, se dă Ceftriaxonă pentru infecții sistemice, Cefixim pentru ITU (16 mg/kg/zi în ziua 1, apoi 8 mg/kg/zi). Pentru infecții respiratorii: Amoxicilină 25-50 mg/kg/zi (până la 80-100 mg/kg/zi în forme severe, max 500 mg/doză) sau Azitromicină 10 mg/kg în ziua 1, apoi 5 mg/kg/zi (max 500 mg).
Un sugar de 2 săptămâni cu febră necesită inițierea antibioterapiei empirice pentru o posibilă infecție bacteriană gravă. Ce asociere de antibiotice este cea mai potrivită?
Convulsiile febrile apar la temperaturi > 38°C la copii < 6 ani, fără infecții SNC sau tulburări metabolice. Afectează 2-4% dintre copii și se asociază cu infecții sau vaccinări (ROR, DTP). Imagistica nu este recomandată de rutină, dar puncția lombară este indicată dacă există semne meningeale.
Pentru convulsiile care durează > 5 minute, se inițiază tratament cu Lorazepam 0,05-0,1 mg/kg i.v. (în 1-2 minute) sau 0,1 mg intrarectal (diluat 1:1 cu apă), cu o doză maximă de 4 mg/doză. Pentru prevenirea la domiciliu a recurențelor, se poate prescrie gel rectal cu lorazepam.
NU. Deși antipireticele sunt utile pentru confortul copilului, s-a demonstrat că nu reduc rata de recurență a convulsiilor febrile. Profilaxia de rutină cu medicamente anticonvulsivante nu este recomandată.
Aproximativ 30% dintre copii vor avea o recidivă. Factorii de risc includ vârsta mică la debut, istoric familial la rude de gradul I și interval scurt între debutul febrei și convulsie. Riscul de a dezvolta epilepsie este de 7% (față de 2% în populația generală).
O fetiță de 3 ani, cunoscută cu un episod de convulsie febrilă în antecedente, prezintă febră 39°C în contextul unei viroze. Părinții întreabă dacă administrarea la intervale regulate de paracetamol va preveni o nouă convulsie. Ce le comunicați?
Evaluarea febrei la copil a evoluat semnificativ, ghidurile moderne punând accent pe stratificarea clinică a riscului. Deși sursele pentru examen oferă o bază solidă, există nuanțe importante privind definiția febrei prelungite și utilitatea antipireticelor, clarificate de ESPID și Cochrane.
Există o diferență notabilă privind durata minimă necesară pentru a încadra un episod febril ca FON la copil, ceea ce influențează momentul declanșării investigațiilor extensive. Sursă: ESPID / Textbooks
Deși intuitiv părinții folosesc antipireticele pentru a preveni convulsiile, atât cartea cât și ghidurile internaționale combat ferm această practică, existând o aliniere perfectă confirmată de datele recente. Sursă: Cochrane 2021
Concluziile principale pentru practica medicală:
Surse verificate:
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Farmacoterapia febrei la copil urmărește două obiective distincte: controlul simptomatic al febrei (antipiretice) și tratamentul etiologic al infecțiilor bacteriene identificate sau suspectate (antibioterapie empirică sau țintită). Alegerea antibioticului depinde de vârsta copilului, severitatea clinică și agentul patogen probabil.
Codul din colțul fiecărui card de medicament arată regimul de eliberare — util la rețetă: cât timp e valabilă prescripția și dacă rămâne în farmacie.
Antipireticele reduc febra prin inhibiția sintezei de PGE2 la nivelul centrilor termoreglatori hipotalamici, restabilind valoarea normală a 'termostatului' central. Paracetamolul este antipireticul de primă alegere la copil, inclusiv la nou-născut și sugar, și este preferat față de ibuprofen sub vârsta de 6 luni. Ibuprofenul (AINS, inhibitor COX neselectiv) se adaugă de la 6 luni și are avantajul unui interval mai lung între doze. În febra refractară, cele două pot fi alternate la fiecare 3 ore. Aspirina este contraindicată la copil din cauza riscului de sindrom Reye.
La nou-născuții febrili (< 1 lună), ampicilina este antibioticul de bază al schemei empirice, acoperind Listeria monocytogenes, streptococul grup B și enterococii - patogeni care nu sunt acoperiți de cefalosporine. Se asociază cu cefotaxim (nu ceftriaxonă - contraindicată la nou-născut din cauza riscului de icter prin deplasarea bilirubinei) sau cu gentamicină pentru efect sinergic în infecțiile grave. Ampicilina inhibă sinteza peretelui celular bacterian prin legare la proteinele de legare a penicilinei (PLP) și blocarea transpeptidazei.
Gentamicina se asociază cu ampicilina în infecțiile grave neonatale pentru efect sinergic bactericid - antibioticele beta-lactamice cresc permeabilitatea peretelui celular, facilitând pătrunderea aminoglicozidelor. Aminoglicozidele se leagă la subunitatea ribozomală 30S, producând citire eronată a codului genetic și inhibarea sintezei proteice. Sunt active exclusiv pe bacterii aerobe și au efect bactericid dependent de concentrație. Monitorizarea nivelurilor plasmatice este obligatorie din cauza ferestrei terapeutice înguste.
Cefalosporinele de generația a III-a sunt antibioticele de elecție pentru infecțiile bacteriene grave la sugarii > 1 lună și copiii mici, acoperind principalii patogeni: Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Neisseria meningitidis și bacili Gram negativi. Ceftriaxona are avantajul administrării o dată pe zi și excreției biliare (utilizabilă în insuficiența renală), dar este contraindicată la nou-născut (deplasează bilirubina din legarea la albumină). Cefotaximul este preferat la nou-născut. Cefiximul oral este opțiunea pentru ITU la copilul mai mare, cu schemă de încărcare în prima zi.
Amoxicilina este antibioticul de primă linie pentru otita medie acută și pneumonia comunitară la copilul cu stare generală bună. Are spectru extins față de penicilina G, acoperind Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae. Dozele mari (80-100 mg/kg/zi) sunt recomandate în zonele cu prevalență crescută a pneumococului rezistent. Mecanismul este identic cu al celorlalte peniciline - inhibiția transpeptidazei.
Azitromicina este alternativa la amoxicilină în pneumonia comunitară la copil, în special când se suspectează patogeni atipici (Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae). Se leagă ireversibil la subunitatea ribozomală 50S, inhibând etapa de translocare a sintezei proteice. Avantajul major este timpul de înjumătățire lung (> 40 ore), care permite administrarea o dată pe zi timp de 5 zile, cu concentrații tisulare ridicate menținute după oprirea tratamentului.
Aciclovirul este adăugat la schema empirică neonatală ori de câte ori există suspiciunea infecției cu virus herpes simplex (HSV) - factori de risc materni (leziuni herpetice genitale, febră maternă, membrane rupte prelungit). Infecția neonatală cu HSV poate fi devastatoare (encefalită, infecție diseminată) și necesită tratament precoce. Aciclovirul este un analog nucleozidic care inhibă selectiv ADN-polimeraza virală după activare de către timidinkinaza virală.
Lorazepamul este benzodiazepina de elecție pentru oprirea convulsiilor febrile care durează > 5 minute. Potențează acțiunea GABA la receptorii GABA-A, crescând frecvența deschiderii canalelor de clor și producând hiperpolarizare neuronală. Calea intravenoasă este preferată pentru rapiditatea acțiunii; calea intrarectală este alternativa când accesul venos nu este disponibil. Gelul rectal cu lorazepam poate fi prescris părinților pentru administrare la domiciliu în caz de recurență.
În febra la copil, analizele de laborator au rol esențial în diferențierea infecțiilor bacteriene grave de cele virale autolimitante și în stratificarea riscului după vârstă.
Fiecare card de analiză poartă în colț glifa categoriei din care face parte — recunoști dintr-o privire grupul din care e analiza.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
≥ 38°C.
Spitalizare și testare completă (inclusiv puncție lombară).
Ampicilină asociată cu Cefotaxim (sau Gentamicină).
Lorazepam i.v. sau intrarectal.
> 8 zile (fără un diagnostic clar după evaluarea inițială).
De la vârsta de > 6 luni.