Sindroamele coronariene acute reprezintă o urgență medicală majoră, unde recunoașterea rapidă și intervenția precoce fac diferența între viață și moarte. Pentru un medic de familie, identificarea corectă a formelor clinice și inițierea promptă a managementului prespitalicesc (conceptul „time is muscle”) sunt esențiale pentru a limita necroza miocardică și a preveni stopul cardio-respirator.
Sindroamele coronariene acute (SCA) reprezintă manifestări clinice acute ale bolii coronariene și cuprind: infarctul miocardic acut (IMA) cu supradenivelare de segment ST (STEMI), IMA fără supradenivelare de segment ST (NSTEMI) și angina instabilă.
În cea mai mare parte, declanșarea simptomatologiei este urmarea fisurării unei plăci de aterom neocluzive (10-30%), vulnerabile, la nivelul unei artere coronare, ceea ce determină o cascadă de evenimente fiziopatologice.
Este diagnosticată pe baza simptomatologiei dureroase și a modificărilor ischemice ECG (subdenivelarea de segment ST sau negativarea undei T), dar fără detectarea biomarkerilor serici de necroză miocardică.
Un episod de durere toracică prelungită, neprovocată de efort, care nu cedează sau cedează parțial la NTG sublingual, ridică suspiciunea unui IMA și implică transportul urgent la UPU/cardiologie.
Pacienții prezintă simptome sugestive, aspect ECG cu subdenivelare de ST și inversarea undei T, dar fără supradenivelare tipică. Diagnosticul este confirmat de creșterea markerilor de necroză miocardică (Troponină, CK, CK-MB). NSTEMI cu risc înalt se tratează asemănător cu STEMI.
Se caracterizează prin durere prelungită refractară la NTG, asociată pe ECG cu supradenivelare de segment ST (aspect de „smiling face”) în derivații alăturate sau bloc complet de ramură stângă (BRS) nou apărut. Markerii de necroză sunt crescuți.
Durerea anginoasă este descrisă ca apăsare, constricție sau menghină retrosternală, cu iradiere în brațe, baza gâtului sau epigastru. Poate fi însoțită de transpirații, paloare, tahicardie, grețuri și vărsături. La vârstnici, [diabetici] sau pacienți recent operați, SCA poate evolua în absența durerii, manifestându-se prin dispnee, lipotimie sau anxietate. Examenul clinic este adesea sărac, dar util pentru excluderea altor cauze (ex. nevralgia intercostală).
O ECG în 12-15 derivații trebuie efectuată imediat. Oferă informații cruciale despre localizarea necrozei (unda Q) și artera ocluzionată:
Troponinele cardiace (T și I) sunt foarte sensibile, crescând la necroze de doar 1 g de țesut. Cresc la 3-4 ore de la debut, ating maximul la 1-2 zile și persistă 2 săptămâni. Chiar și o creștere minimă (ex. > 0,05 ng/ml) indică un risc major de moarte subită.
Creatinkinaza (CK), izoenzima CK-MB, AST și LDH sunt de asemenea eliberate. CK-MB tranșează originea miocardică a enzimelor, iar dozarea secvențială a CK aproximează masa miocardică afectată. AST și LDH au o dinamică mai lentă, utile în diagnosticul retrospectiv.
Un pacient de 62 de ani se prezintă cu durere retrosternală de 2 ore. Pe ECG se observă supradenivelare de segment ST în derivațiile V1-V4. Care este artera coronară cel mai probabil ocluzionată?
Evaluarea riscului permite intervenția precoce pentru prevenirea stopului cardio-respirator. La pacienții cu NSTEMI, conduita este dictată de Scorul GRACE:
| GRACE Score For Risk Of Death In Non-ST ElevationAcute Coronary Syndrome | ||
| Risk Factor | Finding | Points |
| Event Type | Non-ST Elevation ACS | --- |
| Killip Class | I (no CHF) | 0 |
| Systolic Blood Pressure | 120-139 | 34 |
| Heart Rate | 50-69 | 3 |
| Age | 40-49 | 25 |
| Creatinine Level (mg%) | 0.40-0.79 | 4 |
| Cardiac Arrest At Admission | Absent | 0 |
| ST-Segment Deviation | Present | 39 |
| Elevated Cardiac Enzyme Levels* | Absent | 0 |
| Point Total | 105 | |
| In-Hospital Mortality RiskCategory | Low | |
| GRACE Score For Risk Of Death In Non-ST ElevationAcute Coronary Syndrome | ||
| Risk Factor | Finding | Points |
| Event Type | Non-ST Elevation ACS | --- |
| Killip Class | III (pulmonary edema) | 39 |
| Systolic Blood Pressure | 120-139 | 34 |
| Heart Rate | 70-89 | 9 |
| Age | 60-69 | 58 |
| Creatinine Level (mg%) | 0.80-1.19 | 7 |
| Cardiac Arrest At Admission | Absent | 0 |
| ST-Segment Deviation | Present | 39 |
| Elevated Cardiac Enzyme Levels* | Present | 14 |
| Point Total | 200 | |
| In-Hospital Mortality RiskCategory | High | |
Evaluarea și tratamentul trebuie începute rapid, încă din ambulanță, pentru a limita necroza.
Tratamentul general inițial se reține prin acronimul MONA, la care se adaugă terapia antiplachetară dublă și statinele în doze mari:
Terapia de reperfuzie este indicată la toți pacienții cu STEMI sau BRS nou instalat. Este cu atât mai eficientă cu cât este administrată mai devreme. După 12 ore de la debut, riscurile depășesc beneficiile din cauza necrozei deja instalate.
Un bărbat de 55 de ani cu STEMI inferior se prezintă la un spital județean fără laborator de cateterism. Se decide inițierea trombolizei. Care dintre următoarele reprezintă o contraindicație absolută pentru această terapie?
Obiectivele sunt oprirea procesului de tromboză și reducerea consumului miocardic de oxigen. Tratamentul include heparină (nefracționată continuu sau cu greutate moleculară mică s.c.), beta-blocante, IECA, statine și terapie antiagregantă. La pacienții cu risc mare se adaugă inhibitori de glicoproteină IIb/IIIa i.v.
Blocanții de calciu de tipul Nifedipinei nu sunt recomandați deoarece determină vasodilatație cu hipotensiune reflexă și tahicardie, crescând consumul miocardic de oxigen. Dacă beta-blocantele sunt contraindicate, se preferă Diltiazem sau Nicorandil.
Aritmiile ventriculare (TV/FV fără puls) apărute în contextul NSTEMI/anginei instabile au un risc înalt de recurență și necesită revascularizare. Complicațiile aritmice tardive necesită Amiodaronă sau defibrilator implantabil.
Un pacient internat cu NSTEMI necesită controlul ischemiei, însă prezintă contraindicații la beta-blocante din cauza unui astm bronșic sever. Ce medicament trebuie evitat în mod specific în această situație?
Reabilitarea cardiacă începe în spital și continuă prin modificarea stilului de viață, reducând rata de re-internare. Prevenția secundară vizează controlul strict al factorilor de risc:
Ghidurile ESC 2023 au unificat abordarea sindroamelor coronariene acute, aducând schimbări majore în algoritmii de diagnostic și în managementul terapeutic. Ghidul ESC 2023 pune accent pe utilizarea troponinei de înaltă sensibilitate și rafinează indicațiile de oxigenoterapie și antiagregare.
Abordarea clasică presupunea așteptarea creșterii troponinelor la 3-4 ore de la debut. Noile ghiduri optimizează timpul de triaj în departamentele de urgență prin utilizarea biomarkerilor de înaltă sensibilitate. Sursă: ESC 2023
Momentul optim pentru coronarografie depinde de stratificarea riscului. Ghidurile actuale au redefinit ferestrele de timp pentru pacienții cu risc înalt și intermediar. Sursă: ESC 2023
Tradițional, oxigenul era administrat de rutină tuturor pacienților cu SCA. Dovezile recente arată că hiperoxia poate induce vasoconstricție coronariană și stres oxidativ. Sursă: ESC 2023
Tromboliza rămâne o opțiune vitală când PCI primară nu este disponibilă rapid. Alegerea agentului fibrinolitic s-a schimbat în favoarea moleculelor cu profil de siguranță superior. Sursă: ESC 2023 / CVIT 2026
Prevenția secundară post-SCA necesită un echilibru între riscul ischemic și cel hemoragic. Ghidurile actuale standardizează durata și preferința pentru anumiți agenți. Sursă: ESC 2023
Principalele actualizări care modifică practica clinică curentă:
Surse verificate:
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Farmacoterapia SCA urmărește două obiective majore: restabilirea fluxului coronarian (reperfuzie) și prevenirea extinderii trombului. Tratamentul se stratifică pe linii: antiagregante plachetare (aspirină + al doilea agent), anticoagulante, statine în doză de încărcare și, în STEMI, terapie de reperfuzie (PCI sau fibrinoliză).
Codul din colțul fiecărui card de medicament arată regimul de eliberare — util la rețetă: cât timp e valabilă prescripția și dacă rămâne în farmacie.
Morfina face parte din schema MONA (Morfină, Oxigen, Nitroglicerină, Aspirină) utilizată în managementul imediat al IMA. Reduce durerea și anxietatea, produce venodilatație (scade presarcina) și ameliorează dispneea din edemul pulmonar acut. Se administrează intravenos pentru efect rapid și titrabil.
Nitroglicerina este componentă a schemei MONA și se folosește pentru ameliorarea durerii anginoase prin venodilatație (↓presarcină) și dilatație coronariană. În STEMI, durerea nu cedează la nitroglicerină - absența răspunsului este un criteriu diagnostic. Nu se asociază cu inhibitori de fosfodiesterază V (sildenafil, tadalafil) - risc de hipotensiune severă.
Aspirina este piatra de temelie a tratamentului antiagregant în SCA, administrată imediat la toți pacienții. Inhibă ireversibil COX-1 plachetară, blocând sinteza de tromboxan A₂ pe toată durata de viață a plachetei (7-10 zile). Doza de 160-325 mg realizează inactivarea completă plachetară. Se continuă pe termen nelimitat ca prevenție secundară.
Al doilea antiagregant plachetar se adaugă aspirinei ca terapie dublă antiplachetară (DAPT) în SCA. Clopidogrelul, prasugrelul și ticagrelorul blochează receptorii P2Y12 pentru ADP, inhibând activarea receptorilor GP IIb/IIIa și agregarea plachetară. Prasugrelul este mai eficace decât clopidogrelul în reducerea evenimentelor cardiovasculare, dar cu risc hemoragic mai mare. Ticagrelorul nu necesită activare metabolică (spre deosebire de clopidogrel, care depinde de CYP2C19 - polimorfism genetic poate reduce eficacitatea la metabolizatori lenți). Dozele de încărcare se administrează o singură dată la inițierea tratamentului.
Heparina (nefracționată sau cu greutate moleculară mică) se administrează în SCA pentru prevenirea extinderii trombului și a formării de fibrină nouă. Acționează prin potențarea antitrombinei III, care inactivează trombina (Factor IIa) și Factorul Xa. HGMM (enoxaparina) are avantaje față de heparina nefracționată: biodisponibilitate predictibilă (~90%), administrare subcutanată, fără monitorizare aPTT de rutină, timp de înjumătățire mai lung. Heparina nefracționată se preferă când se planifică PCI urgent (reversibilitate rapidă cu protamină).
Statinele se administrează în doză de încărcare imediat după diagnosticul de IMA (Simvastatin sau Atorvastatin 80 mg), indiferent de nivelul colesterolului. Beneficiile depășesc efectul hipolipemiant: stabilizarea plăcii de aterom, efect antiinflamator, ameliorarea funcției endoteliale și inhibiția formării de trombi plachetari. Atorvastatina și rosuvastatina sunt cele mai potente (↓LDL ~50%). Tratamentul se continuă pe termen nelimitat ca prevenție secundară.
Oxigenul face parte din schema MONA și se administrează în faza acută a IMA pentru a corecta hipoxemia și a reduce ischemia miocardică. Se administrează pe mască sau canulă nazală.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Prezența modificărilor ischemice ECG (subdenivelare ST sau negativarea undei T), dar fără detectarea biomarkerilor serici de necroză miocardică.
Cresc la 3-4 ore de la debut, ating maximul la 1-2 zile și persistă în sânge timp de 2 săptămâni.
Derivațiile V1-V6, D1 și aVL; indică ocluzia arterei descendente anterioare (LAD).
Morfină (2,5-5 mg i.v.); Oxigen (6-8 l/min); Nitroglicerină (sublingual/i.v.); Aspirină (325-500 mg doză de încărcare).
Bolus i.v. unic adaptat la greutate (între 30 mg pentru <60 kg și 50 mg pentru >90 kg).
Determină vasodilatație cu hipotensiune reflexă și tahicardie, ceea ce crește consumul miocardic de oxigen.
75-150 mg/zi continuu (sau Clopidogrel 75 mg/zi în caz de intoleranță).