Sindromul vertiginos este o acuză frecventă în cabinetul medicului de familie, având un impact major asupra calității vieții prin riscul de cădere și anxietate. Diferențierea rapidă între un vertij periferic benign și unul central cu potențial amenințător de viață (precum un AVC) este o abilitate clinică esențială.
Analizatorul vestibular, împreună cu sensibilitatea profundă proprioceptivă și funcția vizuală, participă la formarea sistemului de menținere a echilibrului. Procesul este parțial instinctual și parțial învățat, cortexul integrând informațiile. Cele două vestibule se află într-o stare de echilibru instabil; conform teoriei balanței, când potențialul bioelectric de repaus crește într-o parte, scade în cealaltă.
Receptorii vestibulari se împart în receptori statici (la nivelul maculei, utriculei și saculei), stimulați de variațiile poziției capului și mișcările rectilinii, și receptori cinematici (la nivelul ampulei celor 3 canale semicirculare), care răspund la accelerație.
La oprirea bruscă a unei mișcări de rotație, inerția endolimfei creează un dezechilibru între cele două vestibule. Pacientul are falsă senzație de continuare a mișcării (vertijul) și execută reflex manevre de echilibrare. Globii oculari se deplasează inadecvat, generând secusa lentă a nistagmusului din sindromul vestibular periferic.
Vertijul este o formă specifică de amețeală caracterizată prin senzația falsă de mișcare de rotire sau rotație. Trebuie diferențiat clar de amețeală, care se resimte ca o senzație de leșin sau dezechilibru. Vertijul implică o iluzie vie a mișcării când, în realitate, nu are loc nicio mișcare.
Un pacient de 65 de ani se prezintă cu senzație de învârtire, apărută brusc, însoțită de greață intensă, vărsături și tinitus la urechea dreaptă. Examenul neurologic este normal. Care dintre următoarele caracteristici sugerează o etiologie periferică a vertijului?
Vertijul este un simptom multifactorial. Vertijul pozițional paroxistic benign (VPPB) este cauzat de deplasarea otoliților în canalele semicirculare, declanșând episoade scurte la modificările poziției capului. Boala Meniere asociază vertij recurent cu tinitus și hipoacuzie fluctuantă, din cauza excesului de lichid endolimfatic. Nevrita vestibulară (frecvent virală) produce vertij acut sever, fără pierderea auzului.
Alte cauze includ migrenele vestibulare, labirintita (infecție cu inflamație), medicamentele ototoxice, și schwannomul vestibular (tumoare benignă în unghiul cerebelopontin). Cauzele centrale implică afecțiuni ale trunchiului cerebral sau cerebelului (ex: scleroză multiplă, AVC).
| Otică | Neurologică | Altele |
|---|---|---|
| Traumatisme cranio-cerebrale | Afecțiuni ale nervului cranian vestibulo-cohlear | Vertij cervical, spondiloză cervicală |
| Virale sau bacteriene | Afecțiuni cu originea situate la nivelul trunchiului cerebral | Vertij ocular |
| Vasculare | Afecțiuni la nivelul cerebelului | Iatrogene: Chirurgia urechii interne medicamente care determină amețeală, ca reacție adversă) |
| Boala Menière | Afecțiuni ale ganglionilor bazali | |
| Patologie autoimună | Afecțiuni cerebro-vasculare (ICVB, malformații vasculare, hipertensiune intracraniană benignă) | |
| Ototoxicitate medicamentoasă | Migrene de origine vestibulară | |
| Boli ale metabolismului osos | Scleroză multiplă SM | |
| Anomalii ale labirintului | Traumatism cranio-cerebral | |
| Infecții virale sau bacteriene cu tropism neurologicEpilepsia – crize epileptice |
O pacientă de 40 de ani acuză episoade recurente de vertij sever, însoțite de tinitus și o scădere fluctuantă a auzului la urechea stângă. Episoadele durează câteva ore. Care este cel mai probabil diagnostic?
Diagnosticul precis necesită diferențierea sindroamelor periferice de cele centrale și identificarea cauzelor care impun terapie specifică (ex: labirintita sifilitică, schwannomul vestibular, VPPB sau epilepsia de lob temporal). Subiectiv, pacientul poate acuza vertij, tulburări de echilibru, simptome neurosensoriale vagale și hipoacuzie/acufene.
Pierderea stării de conștiență (a cunoștinței) exclude vertijul.
Un tânăr de 25 de ani este adus la cabinet după ce a căzut pe stradă. Martorii afirmă că a acuzat o amețeală puternică, urmată de pierderea stării de conștiență timp de un minut. Ce ne indică pierderea conștienței în acest context?
Terapia farmacologică vizează controlul simptomelor. Antiemeticele (metoclopramid, ondansetron) controlează greața. Supresoarele vestibulare (antihistaminice precum meclizina) reduc senzația de vertij în nevrita vestibulară sau boala Meniere. Corticosteroizii (ex: prednison) sunt indicați pentru reducerea inflamației în labirintită.
| Medicament | Posologie | Acțiune antiemetică | Precauții | Reacții adverse frecvente |
|---|---|---|---|---|
| Dimenhidrinate | 25-100 mg la 4-8 ore | moderată | astm, glaucom, adenom de prostată, ulcer | uscăciunea gurii, somnolență |
| Prometazină phenergan/torecan | 12,5-50 mg la 4-8 ore | moderată | astm, glaucom, adenom de prostată, ulcer | uscăciunea gurii, somnolență |
| Meclizine antivert | 12,5-50 mg la 4-8 ore | ușoară | astm, glaucom, adenom de prostată, ulcer | uscăciunea gurii, somnolență |
| Scopolamine transderm-Scop | 0,1-0,4 mg la 4-6 ore | moderată | astm, glaucom, adenom de prostată, ulcer | uscăciunea gurii, vedere încețoșată, tulburări de memorie, stare confuzională la vârstnici |
| Droperidol | 2,5-10 mg la 4-6 ore | accentuată | afecțiuni renale sau hepatice | somnolență, reacții extrapiramidale |
| Proclorperazină | 5-20 mg la 4-12 ore | accentuată | afecțiuni renale sau hepatice | somnolență, reacții extrapiramidale |
| Diazepam | 2-20 mg la 4-8 ore | moderată | glaucom, tratamente cu sedative SNC | somnolență |
| Lorazepam | 0,5-2 mg la 4-8 ore | moderată | glaucom, tratamente cu sedative SNC | somnolență |
Reabilitarea vestibulară este crucială pentru vertijul periferic. Pentru VPPB, se folosesc exerciții de repoziționare (manevrele Epley și Semont) care vizează relocarea otoliților din canalul semicircular. În cazurile severe de boală Menière rezistente la tratament conservator, se poate lua în considerare decompresia sacului endolimfatic.
Un pacient diagnosticat cu VPPB (Vertij pozițional paroxistic benign) revine la control. Medicul decide inițierea tratamentului specific pentru această afecțiune. Care este cea mai adecvată intervenție terapeutică?
Deși sursele pentru examen acoperă bine baza teoretică a sindromului vertiginos, ghidurile actuale precum Cochrane Systematic Review și consensurile EAN/Barany Society aduc nuanțări importante privind diagnosticul clinic și utilitatea anumitor restricții dietetice.
Cartea recomandă ferm reducerea consumului de sare, cofeină și alcool pentru echilibrul endolimfatic. Totuși, dovezile științifice care să susțină această practică sunt extrem de limitate. Sursă: Cochrane 2018
Diferențierea rapidă între un sindrom vestibular acut periferic și unul central (ex. AVC) este vitală. Ghidurile moderne pun accent pe un protocol clinic specific, absent din sursele de examen. Sursă: EAN/Barany Society
Terapia farmacologică a vertijului variază regional, dar anumite molecule au devenit standard de îngrijire în Europa pentru profilaxia episoadelor din boala Meniere. Sursă: UK National Survey 2026
În concluzie, abordarea modernă a vertijului se bazează pe:
Surse verificate:
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Materialul de farmacologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Vertijul este senzația falsă de mișcare de rotire, în timp ce amețeala este o senzație de leșin sau dezechilibru.
Pierderea stării de conștiență (a cunoștinței).
Boala Meniere (cauzată de excesul de lichid endolimfatic).
Manevrele de repoziționare a otoliților (ex. Epley și Semont).