Glaucomul

Glaucomul

De ce contează

Glaucomul este a doua cauză de cecitate la nivel mondial, iar jumătate din cazuri sunt neglijate la momentul primului consult. Recunoașterea precoce a factorilor de risc și a ochiului roșu dureros de către medicul de familie este esențială pentru a preveni atrofia ireversibilă a nervului optic.

01.Definiție și clasificare

Glaucomul este a doua cauză de cecitate la nivel mondial, jumătate din cazuri fiind neglijate la momentul consultului. Reprezintă o neuropatie optică caracterizată prin atrofie progresivă și ireversibilă a nervului optic, bazată pe menținerea unei presiuni intraoculare (TAO) > 21 mmHg, asociată cu modificări morfologice ale discului optic.

Hipertensiunea oculară

TAO > 21 mmHg (uni/bilateral) fără modificări ale discului optic, cu câmp vizual normal și unghi camerular deschis.

Un pacient este considerat suspect de glaucom dacă nu prezintă neuropatie optică, dar are modificări la nivelul câmpului vizual, presiunii oculare (normală sau crescută) sau la nivelul discului optic / fibrelor nervoase retiniene. Aceste criterii pot coexista sau nu.

Clasificare

Tipurile de glaucom
  • Glaucom primitiv cu unghi deschis (GPUD)
  • Glaucom secundar cu unghi deschis
  • Glaucom primitiv prin închiderea unghiului
  • Glaucom secundar prin închiderea unghiului
  • Glaucom congenital
Verifică-te

Un pacient de 55 de ani se prezintă la controlul oftalmologic de rutină. La măsurarea tensiunii intraoculare (TAO) se constată o valoare de 24 mmHg bilateral. Examenul fundului de ochi și câmpul vizual sunt perfect normale, iar unghiul camerular este deschis. Care este diagnosticul corect?

A Glaucom primitiv cu unghi deschis
B Hipertensiune oculară
C Glaucom cu tensiune normală
D Glaucom secundar prin închiderea unghiului
E Suspect de glaucom

02.Etiologie și factori de risc

Etiologia se bazează pe factori genetici multipli (antecedentele familiale cresc semnificativ riscul de a dezvolta afecțiunea) și pe existența unor comorbidități sistemice sau oculare.

Factori de risc și epidemiologie în glaucom
EpidemiologieFactori de risc
Pentru dezvoltarea glaucomuluiPentru conversia HITO în GPUDPrognosticDe predicție
Tip glaucom
Primitiv cu unghi deschisCrește cu vârstaMai frecvent la rasa neagrăVârsta înaintatăTAO crescutăRasa/etnicitateAPP glaucomCornee subțireDiabet zaharatHTAMigrenăApnee de somnSindrom RaynaudVârsta înaintatăTAO crescutăCornee subțireRaport cupa/disc crescutVârsta înaintatăTAO crescutăStadiul leziuniiCornee subțireCreșterea TAO
Cu tensiune normalăFemei cu vârsta crescutăTAO NormalăNeuropatie opticăfenomene de vasospasm perifericmigrenehipotensiune arterială nocturnă
Prin închidere unghiCreșterea TAONeuropatie opticăÎn cel primitiv/secundarFactori favorizanți:Configurație anatomicăHipermetropi - ax scurtSex femininIstoric familial - genetici
Factori declanșatori (determină dilatarea pupilei):DurereStresFricăAgenti midriatici topic sau sistemic (antihistaminice, antidepressive, medicatie urologică, etc.)

03.Semne și simptome

La adultul tânăr, debutul este adesea insidios și asimptomatic, afecțiunea fiind descoperită doar la apariția deficitelor de câmp vizual. Pot apărea fenomene acute în context de traumatism, uveită sau chirurgie oculară.

În cadrul atacului de glaucom, tabloul clinic devine zgomotos, cu dureri oculare intense, cefalee, vedere încețoșată, ochi roșu dureros, acompaniate frecvent de simptome vegetative precum greață și vărsături.

Ochiul roșu dureros

Prezența ochiului roșu dureros reprezintă o urgență oftalmologică majoră și necesită intervenție imediată.

Verifică-te

O pacientă de 62 de ani, hipermetroapă, se prezintă la camera de gardă cu durere oculară dreaptă extrem de intensă, debutată brusc după o ceartă (stres major). Asociază cefalee, vedere încețoșată, greață și vărsături. Ochiul drept este intens hiperemic. Care este cea mai probabilă afecțiune?

A Conjunctivită acută bacteriană
B Atac de glaucom
C Glaucom primitiv cu unghi deschis
D Ocluzie de venă centrală a retinei
E Uveită anterioară cronică

04.Diagnostic și screening

Screening

Screening-ul începe la medicul de familie prin selecția pacienților cu antecedente familiale de glaucom, midriază persistentă (fără cauză toxico-farmacologică), dureri oculare, cefalee persistentă sau pe baza grupelor de vârstă cu risc.

Evaluarea oftalmologică de screening
  • Stabilirea acuității vizuale
  • Măsurarea TAO (tensiunii intraoculare)
  • Pahimetrie corneană
  • Examen de pol anterior
  • Examen de fund de ochi

Diagnostic pozitiv

Diagnosticul se stabilește pe criterii anamnestice, clinice (TAO, fund de ochi, gonioscopie, biomicroscopie pol anterior) și imagistice (câmp vizual, OCT). Variațiile presiunii oculare sunt predominant diurne peste 21 mmHg.

Sunt necesare adesea consulturi interdisciplinare, incluzând monitorizarea TA pe 24 ore și ecografie Doppler carotidian pentru depistarea unor stenoze carotidiene care pot afecta circulația cerebrală și retiniană.

Diagnostic diferențial

Entități de exclus
  • Anomalii congenitale ale discului optic
  • Afecțiuni retiniene
  • Afecțiuni ale sistemului nervos central
  • Creșterea TAO > 21 mmHg fără neuropatie optică (hipertensiune oculară simplă)
  • Afecțiuni cardiologice

05.Tratament, monitorizare și complicații

Ținta terapeutică

Inițial se stabilește o scădere țintă a TAO cu 20% față de valoarea de bază.

Tratament medicamentos (Topice)

Clase farmacologice
  • Analogi de prostaglandine: travatan, monopost
  • Beta-blocanți neselectivi adrenergici: timolol
  • Agoniști alfa-2 adrenergici: brimonidine
  • Inhibitori de anhidrază carbonică: dorzolamidă, brinzolamidă (în monoterapie sau combinații fixe precum dorzolamidă + timolol)

Alternativele non-farmacologice includ tratamentul Laser (iridotomie) și intervenția chirurgicală (trabeculoplastia), rezervate cazurilor refractare sau cu indicații specifice.

Monitorizare

Pacientul suspect se urmărește la 6-12 luni. Intervalul poate crește dacă parametrii investigați (TAO, câmp vizual, OCT la 2 ani) se mențin în limite normale.

Parametrii de monitorizare
  • Testarea acuității vizuale și măsurarea presiunii oculare
  • Examen biomicroscopic (pol anterior și fund de ochi) și gonioscopie
  • OCT (tomografie în coerență optică) a nervului optic
  • Pahimetrie oculară (măsurarea grosimii corneene)
  • Perimetrie computerizată (sau electroretinografie / potențiale evocate dacă perimetria nu se poate efectua)

Complicații

Evoluția bolii determină diminuarea câmpului vizual, cu o scădere severă a calității vieții, putându-se ajunge până la cecitate. De asemenea, glaucomul reprezintă un factor de risc major pentru ocluzii venoase retiniene.

Verifică-te

Un pacient recent diagnosticat cu glaucom primitiv cu unghi deschis urmează să înceapă tratamentul medicamentos topic. Medicul oftalmolog îi explică scopul terapiei inițiale. Care este ținta terapeutică recomandată la inițierea tratamentului?

A Scăderea TAO sub 10 mmHg
B Scăderea TAO cu 20% față de valoarea de bază
C Menținerea TAO strict sub 21 mmHg, indiferent de valoarea inițială
D Normalizarea câmpului vizual în 6 luni
E Scăderea TAO cu 50% față de valoarea de bază

06.Divergențe

Informațiile din sursele pentru examen referitoare la diagnosticul și managementul glaucomului sunt de actualitate și se aliniază cu principiile generale ale ghidurilor oftalmologice internaționale.

Fără divergențe semnificative

Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale pentru acest subiect. Nu s-au identificat schimbări de paradigmă, target-uri noi sau indicații inversate. Recomandările din manual pot fi folosite cu încredere în practica clinică curentă.

Ai ajuns la finalul lecției

Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.

Urmează: Cataracta