Întârzierea mintală

Intervențiile preventive instituite precoce, chiar din stadiul preconceptual, reduc riscul de apariție a tulburărilor mintale și de comportament. Medicul de familie monitorizează factorii de risc pentru nașterea prematură și suferința fetală neurologică, precum fumatul, alcoolul, infecțiile și afecțiunile cronice materne. Alimentația naturală este esențială, copiii hrăniți cu lapte matern având un IQ și o acuitate vizuală mai mari.

Întârzierea mintală reprezintă incompleta dezvoltare a inteligenței, cu deficit al abilităților cognitive, de comunicare și motorii, având un caracter permanent și neprogredient. Severitatea se apreciază prin coeficientul de inteligență (IQ), iar pentru copiii cu vârsta sub 3 ani se folosește coeficientul de dezvoltare (QD).

Tulburările specifice de dezvoltare includ dislexia (deficit al cititului fără cauză senzorială, IQ = 75-85), disgrafia (inabilitatea de a compune un text scris, dezordine grafică) și discalculia (dificultate în calcul matematic și învățarea numerelor, IQ > 70). Tulburările de limbaj se împart în expresive (afazie motorie) și receptive (afazie senzorială).

Autismul infantil are un debut precoce (sub 3 ani) și afectează trei arii: inabilitatea de a iniția relații sociale, deficitul de comunicare verbală/non-verbală și prezența unui comportament stereotip, restrictiv. Clinic, copilul evită contactul vizual, prezintă ecolalie, rezistență la schimbare și atașament pentru obiecte neobișnuite. Majoritatea au un IQ non-verbal < 70.

ADHD debutează sub 12 ani și combină tulburările de atenție cu hiperactivitatea-impulsivitatea. Prevalența este de 3-10%, fiind frecvent asociat cu tulburări de opoziție și considerat un precursor al tulburării bipolare cu debut în copilărie.

Tulburarea de opoziție cu provocare devine problematică la 6-9 ani. Copilul este greu de controlat, refuză reguli și limite, tolerează greu frustrarea și are o atitudine opozant-sfidătoare. Complianța scăzută a familiei la terapie scade șansele de recuperare.

Tulburarea de conduită implică un comportament antisocial persistent, diagnosticat adesea în jurul vârstei de 10 ani. Simptomele principale includ furtul, minciuna, agresivitatea, fuga de acasă, absenteismul școlar și consumul de droguri. Este frecvent comorbidă cu depresia și ADHD.

Anxietatea de separare se diagnostichează peste 10-13 luni, manifestându-se prin neliniște la despărțire, protest și somn cu coșmaruri. Atacul de panică debutează după 12 ani, asociind palpitații, senzație de sufocare și teamă de moarte iminentă. În tulburarea obsesiv-compulsivă, copiii pot să nu considere ritualurile ca fiind iraționale.

Tulburarea de somatizare este caracteristică peste 7 ani, prezentând acuze somatice multiple (cefalee, dureri abdominale) neconfirmate organic, declanșate de factori psihogeni și dependente de anturaj. Tulburarea disociativă apare după traume extreme (abuz, război), manifestându-se prin amnezie, stări crepusculare și fluctuații emoționale majore.

Tulburarea depresivă la preșcolar se manifestă prin apatie și stagnare ponderală. La școlar apar simptome psihosomatice și scăderea performanțelor școlare, iar la adolescent sunt frecvente ideea suicidară, tulburările de somn/apetit și iluziile/halucinațiile. Rata de suicid complet în familiile adolescenților cu istoric este de 23-38%.

Schizofrenia cu debut foarte precoce (sub 13 ani) apare predominant la băieți (2:1). Se caracterizează prin simptome pozitive (halucinații, delir, comportament bizar) și simptome negative (sărăcirea vorbirii, apatie, abulie, siderarea afectului), asociate cu o deteriorare socială importantă.

Mutismul electiv apare la 6-9 ani, copilul refuzând să vorbească în anumite situații, deși are abilități de limbaj. Tulburarea reactivă de atașament debutează înainte de 5 ani, fiind cauzată de neglijare sau abuz în perioada de sugar (tip inhibat sau dezinhibat).

Sindromul Gilles de la Tourette este cea mai severă formă de ticuri, predominant la băieți (3-4:1). Asociază ticuri motorii și vocale, simple și complexe, inclusiv coprolalie și copropraxie. Se accentuează la emoții, oboseală și expunere la ecrane.

În sfera alimentară, Pica reprezintă ingestia de substanțe necomestibile, iar Ruminația este regurgitarea repetată. Anorexia nervoasă implică înfometare autoimpusă și teama de îngrășare, cu debut la 15-17 ani (raport fete:băieți 10:1). Bulimia nervoasă asociază episoade de consum excesiv urmate de comportamente compensatorii (vărsături, laxative, diuretice).

Neglijarea este neacordarea intenționată a îngrijirilor. Abuzul fizic produce vătămări corporale, iar abuzul emoțional convinge copilul că nu este iubit sau este în pericol (insulte, blamare). Abuzul sexual include orice comportament sexual abuziv, inclusiv exploatarea și traficul de minori.

Tulburarea consumului de substanțe include abuzul (incapacitatea de a îndeplini obligații, conflicte cu legea) și dependența (toleranță, sevraj, craving). La adolescenți, consumul de mai multe substanțe este regula, asociindu-se frecvent cu tulburări de conduită, ADHD, depresie și risc crescut de suicid.

Sursele pentru examen rămân aliniate cu principiile generale de diagnostic și management psihiatric pediatric recomandate de ghidurile internaționale actuale.