Infecțiile căilor respiratorii superioare reprezintă cea mai frecventă cauză de consult medical ambulator și de absenteism de la muncă. Deși majoritatea formelor sunt autolimitate, recunoașterea promptă a suprainfecțiilor bacteriene și a urgențelor precum epiglotita acută este esențială pentru prevenirea complicațiilor fatale.
Infecțiile căilor respiratorii superioare (IACRS) reprezintă cea mai frecventă cauză de consult medical ambulator și de absenteism de la muncă. Severitatea variază de la forme ușoare, autolimitate (precum rinofaringita acută catarală), până la urgențe amenințătoare de viață (precum epiglotita acută). Majoritatea au un caracter sezonier, cu incidență maximă în sezonul rece (noiembrie – martie).
La adulți, incidența rinitei scade cu vârsta, ajungând la persoanele de peste 60 de ani la un episod pe an sau deloc. Deși peste 80% dintre pacienții cu infecții virale asociază modificări ale sinusurilor paranazale, doar 2% dezvoltă o sinuzită bacteriană ca și complicație. Incidența epiglotitei la adult este rară, estimată la 9,7 cazuri la un milion de persoane, dar asociază o rată de deces de 1%.
Etiologia IACRS este predominant virală, implicând frecvent rinovirusuri, coronavirusuri, virusul sincițial respirator, adenovirusuri și virusul influenza. Infecția cu virusul Epstein-Barr (EBV) este prezentă la 95% din populația adultă din SUA, iar 35-50% dintre cei infectați dezvoltă mononucleoză infecțioasă. Transmiterea se realizează prin aerosoli, picături sau contact direct cu secrețiile infectate.
Suprainfecțiile bacteriene complică frecvent evoluția IACRS virale. Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și Moraxella catarrhalis sunt principalii agenți ai suprainfecțiilor în sinuzitele acute. Streptococul beta-hemolitic grup A este responsabil pentru 5-15% dintre cazurile de faringite acute la adulți.
Rinita acută este un sindrom cataral ușor, autolimitat, determinat de o multitudine de virusuri (mixovirusuri, paramixovirusuri, adenovirusuri, coronavirusuri). Perioada de incubație este de 1-5 zile, iar simptomatologia durează câteva zile, incluzând obstrucție/congestie nazală, rinoree (anterioară și posterioară), strănut, prurit nazal, cefalee, dureri faringiene și tuse seacă.
Diagnosticul diferențial trebuie să excludă afecțiuni cu simptome similare: rinosinuzita (cu/fără polipoză), rinoreea cu lichid cefalorahidian, sindromul dischineziei ciliare, anomaliile structurale (deviație de sept) și refluxul faringo-nazal. Identificarea corectă a fenotipului (alergic vs. nonalergic) este esențială pentru conduita terapeutică.
Tratamentul este simptomatic, boala având un prognostic favorabil. Se recomandă administrarea locală de vasoconstrictoare timp de 3-4 zile. În caz de tuse seacă și odinofagie, se pot asocia antitusive și/sau antialgice. Antibioterapia este indicată strict în cazurile de suprainfecție bacteriană (otită, sinuzită, angină).
Tabloul clinic include odinofagie și/sau disfagie, eritem și edem faringian, hipertrofie amigdaliană și adenopatii cervicale anterioare (diametru > 1 cm). Pacienții pot prezenta febră până la 38,9°C, cefalee și astenie. Prezența eroziunilor sau veziculelor sugerează o infecție cu virus herpetic.
| Virală (în general) | Bacteriană |
|---|---|
| adenovirusuri | streptococ β-hemolitic grup A (15% dintre cazuri) |
| virusuri gripale | streptococ β-hemolitic grup C și G |
| virusul Coxsackie | Neisseria gonorrhoeae |
| virusul Epstein Barr | Arcanobacterium haemoliticum |
| Citomegalovirusul | Corynebacterium diphtheriae |
| bacterii atipice (Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae sau germeni anaerobi) |
Etiologia bacteriană trebuie luată în calcul dacă simptomatologia persistă mai mult de 10 zile sau se agravează după primele 5-7 zile. Riscul de infecție cu streptococ β-hemolitic grup A este crescut în prezența febrei și în absența tusei, rinoreei sau conjunctivitei (simptome tipic virale).
Dozarea anticorpilor antistreptolizină O (ASLO) nu are rol diagnostic în faringita acută. Valorile acestora cresc abia la 4-5 săptămâni de la debutul infecției, fiind utile doar pentru diagnosticul retrospectiv sau al complicațiilor tardive.
| Locale | Septice, la distanță | Tardive |
|---|---|---|
| abces amigdalian | pneumonie | reumatism |
| sinuzită | meningită | articular acut |
| otită medie | endocardită | glomerulonefrită |
| limfadenită cervicală | sepsis | acută difuză poststreptococică |
Un pacient de 25 de ani se prezintă cu febră, odinofagie severă și adenopatie laterocervicală dureroasă debutate de 3 zile. Medicul suspectează o faringită streptococică și solicită dozarea ASLO, care se întoarce în limite normale. Care este interpretarea corectă a acestui rezultat?
Sinuzita acută (sau rinosinuzita) reprezintă inflamația simptomatică a sinusurilor paranazale și a cavității nazale cu o durată de < 4 săptămâni. Debutul mimează adesea o rinofaringită (coriză, strănut), dar după câteva zile se instalează durerea persistentă (unilaterală sau bilaterală) la nivelul punctelor sinusale și secrețiile nazale purulente.
Tabloul clinic este completat de obstrucție nazală, hiposmie, vertij, iar ulterior pot apărea halenă și tuse secundară drenajului posterior (postnasal drip), alături de manifestări generale (astenie, subfebră).
| Virală | Bacteriană | Nosocomială |
|---|---|---|
|
|
|
Investigațiile imagistice (radiografia sinusurilor feței, CT sau RMN) pot evidenția opacifierea sinusurilor sau prezența unui nivel hidroaeric. Diagnosticul este susținut de examenul ORL, puncția sinusală sau lavajul endoscopic cu examen bacteriologic.
Un pacient diagnosticat cu sinuzită acută etmoidală revine la cabinet după 5 zile acuzând cefalee severă, edem periorbital și diplopie. Ce complicație majoră trebuie suspectată în primul rând?
Epiglotita acută reprezintă inflamația epiglotei și a țesuturilor învecinate, cu evoluție rapidă către obstrucția căilor aeriene, constituind o urgență medicală majoră. Etiologia este predominant bacteriană, implicând Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae și Moraxella catarrhalis.
| Virală | Alți agenți patogeni |
|---|---|
| virusurile paragripale 1, 2 și 3 (în 80% dintre cazuri)virusurile gripale A și Bvirusul sincitial respirator,adenovirusuriherpesvirusuri | Mycoplasma pneumoniaeChlamydia pneumoniaeStreptococcus pneumoniaeMoraxella catarrhalisCandida albicans |
Tabloul clinic este acut și sever, caracterizat prin febră, disfagie, odinofagie, stridor, disfonie și tuse seacă.
Diagnosticul este confirmat prin laringoscopie, însă aceasta trebuie efectuată obligatoriu într-un serviciu de terapie intensivă, deoarece manevra poate agrava brusc obstrucția laringiană.
Tratamentul necesită internare în ATI și constă în oxigenoterapie, antibioterapie, corticoterapie sistemică, iar în formele grave se recurge la intubație endotraheală sau traheotomie.
Un tânăr de 28 de ani se prezintă la camera de gardă cu febră înaltă, disfagie marcată, voce stinsă și stridor inspirator apărute brusc. Se suspectează epiglotita acută. Care este următoarea atitudine recomandată pentru confirmarea diagnosticului?
Gripa este o infecție respiratorie acută virală (virusurile gripale A, B și C), cu contagiozitate foarte mare și potențial de a genera epidemii sau pandemii. Perioada de incubație este scurtă (1-3 zile), iar evoluția bolii este în general de până la o săptămână.
Debutul este acut, tabloul clinic fiind dominat de manifestări sistemice: febră, frison, curbatură, cefalee, astenie fizică și mialgii. Pot asocia manifestări digestive (disfagie, greață, vărsături) și, inconstant, simptome respiratorii de tip catar nazal și ocular.
| CardiovasculareAVCBoală cardiacă ischemicăMiocardită | OcularConjunctivităNevrită opticăRetinopatie |
| HematologiceSindrom hemolitic-uremicSindrom hemofagociticPurpură trombotică trombocitopenică | PulmonareSdr. de detresă respiratorie acutăHemoragie alveolară difuzăInsuficiență respiratorie hipoxicăPneumonie virală |
| Musculo-scheletaleMiozităRabdomiozită | — |
| NeurologiceEncefalităSdr Guillain-BarreEncefalopatie post gripalăSdr. ReyeMielită transversă | RenaleInsuficiență renală acută (nefrită tubulo-interstițială acută, glomerulonefrită)Insuficiență multiplă de organ |
Prezența comorbidităților:
Conduita terapeutică impune izolarea la domiciliu a pacienților. Spitalizarea este obligatorie pentru grupele de risc și în cazul formelor complicate. Tratamentul formelor necomplicate este simptomatic, antibioterapia fiind rezervată exclusiv suprainfecțiilor bacteriene. Profilaxia se realizează prin vaccinare sezonieră.
| Medicament | Doza | Precauții |
|---|---|---|
| Oseltamivir (Tamiflu), capsule | Copii >13 ani și adulți: 75mg x2/zi, timp de 5 zile | Efecte adverse posibile: greață, vărsături, reacții alergice (rash, angioedem) |
| Zanamivir (Relenza), pulbere de inhalat | Adulți și copii >7 ani: 10 mg x 2/zi - 5 zile | Contraindicat la pacienții cu: alergie la laptele de vacă, astm, boli pulmonare obstructive. Efecte adverse: cefalee, greață, vărsături, febră, artralgi |
Managementul infecțiilor de tract respirator superior a evoluat constant, iar ghidurile internaționale aduc precizări importante față de sursele clasice. Recomandările actuale precum EPOS2020 și WHO 2024 pun accent pe limitarea antibioterapiei și actualizarea opțiunilor antivirale.
Tratamentul sinuzitei acute bacteriene vizează eradicarea infecției minimizând riscul de rezistență. Sursele clasice recomandă cure prelungite, în timp ce ghidurile europene actuale scurtează semnificativ durata. Sursă: EPOS2020
Diagnosticul sinuzitei acute necomplicate este eminamente clinic. Utilizarea radiografiei sau a tomografiei computerizate generează costuri și iradiere inutilă dacă nu există suspiciuni de complicații. Sursă: EPOS2020
Managementul gripei necomplicate se bazează pe inhibitori de neuraminidază. Ghidurile recente au extins arsenalul terapeutic cu agenți cu mecanisme noi și scheme de administrare mai simple. Sursă: WHO 2024
Decongestionantele topice oferă o ameliorare rapidă a obstrucției nazale, dar utilizarea lor prelungită declanșează un efect de rebound greu de tratat. Sursă: Hagen 2026
Principalele schimbări de paradigmă în practica curentă vizează reducerea intervențiilor inutile:
Surse verificate:
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Materialul de farmacologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Etiologia este predominant virală, implicând frecvent rinovirusuri, coronavirusuri, virusul sincițial respirator, adenovirusuri și virusul influenza.
Se recomandă administrarea locală de vasoconstrictoare timp de 3-4 zile.
Nu are rol diagnostic în faringita acută; valorile cresc abia la 4-5 săptămâni de la debutul infecției.
Se administrează Amoxicilină 1 g p.o. la 8h, timp de 7-10 zile.
Complicațiile tardive sunt reumatismul articular acut și glomerulonefrita acută difuză poststreptococică.
Inflamația simptomatică a sinusurilor cu o durată de mai puțin de 4 săptămâni.
Într-un serviciu de terapie intensivă (ATI), deoarece manevra poate agrava brusc obstrucția laringiană.
Perioada de incubație este scurtă, de 1-3 zile.
Doza este de 75 mg x 2/zi, timp de 5 zile.