Infecțiile acute ale căilor aeriene superioare reprezintă peste 50% dintre consultațiile curente la medicul de familie în pediatrie. Deși majoritatea sunt virale și autolimitate, provocarea reală este diferențierea rapidă a urgențelor (epiglotită, corp străin) și evitarea prescrierii abuzive de antibiotice.
Infecțiile acute ale căilor aeriene superioare (IACRS) reprezintă peste 50% dintre consultațiile curente la medicul de familie. Incidența crește progresiv: 2-4 episoade în primul an, 7-8 episoade la 1-2 ani și 8-10 episoade la 4-5 ani (intrarea în colectivitate). Aceste infecții sunt predominant virale și contribuie la „instruirea imunologică” a copilului.
Etiologia include rinovirus, virusuri gripale/paragripale, coronavirusuri și adenovirus. Clinic se manifestă prin febră moderată, coriză seroasă, obstrucție nazală și jenă la deglutiție. La sugar și copilul mic apar frecvent tulburări de somn, inapetență și vărsături. Examenul fizic arată hiperemie faringiană difuză (granuloasă) sau microvezicule pe palat (herpagină), cu ganglioni laterocervicali moderat măriți.
Tratamentul este strict simptomatic: suplimentarea lichidelor, Paracetamol 40-50 mg/kg/zi (preferabil) sau Ibuprofen 30-40 mg/kg/zi (doar în episoadele febrile), plus dezobstrucție nazală cu ser fiziologic. În infecția gripală, se poate administra Oseltamivir la pacienții cu forme severe sau la cei din grupe de risc (vârstă < 5 ani).
Persistența febrei > 4-5 zile (sau reapariția ei), refuzul lichidelor, otalgie/otoree, somnolență, alterarea stării generale, apariția dispneei sau a rash-ului cutanat impun trimiterea la specialist.
Anginele acute interesează predominant faringele și amigdalele. Peste 75-80% au etiologie virală, restul fiind bacteriene (frecvent streptococ beta-hemolitic). Folosirea de rutină a antibioticelor este o atitudine eronată.
Scorul McIsaac ajută la identificarea cazurilor sugestive (febră, absența tusei, ganglioni tumefiați, exudat amigdalian, vârstă 3-14 ani). Un scor de 4/5 puncte indică un risc crescut (38-63%) de infecție streptococică.
Purtătorii asimptomatici de streptococ sau stafilococ depistați la exudatul faringian NU necesită tratament cu antibiotice. Tratamentul se adresează exclusiv pacientului simptomatic.
Un copil de 6 ani se prezintă cu febră 39.5°C, cefalee, dureri la deglutiție și adenopatie laterocervicală dureroasă. La examenul obiectiv se observă amigdale hiperemice cu depozite pultacee. Nu prezintă tuse sau coriză. Care este atitudinea terapeutică de primă intenție după confirmarea diagnosticului?
Medicul de familie trebuie să monitorizeze riscul complicațiilor poststreptococice pe o perioadă de 2-4 săptămâni de la un episod de angină streptococică dovedită.
Reprezintă inflamația țesutului limfatic adenoidian (inelul Waldeyer). Hipertrofia (vegetațiile adenoide) obstruează fosele nazale și tuba lui Eustachio. Clinic apare respirație orală, voce nazonată, tuse nocturnă (post-nasal drip), hipoacuzie de transmisie și apnee nocturnă. Tratamentul etiologic (dacă secrețiile sunt purulente) se face cu Amoxicilină 50 mg/kg/zi, Amoxicilină/clavulanat 30-50 mg/kg/zi, Cefaclor 30-40 mg/kg/zi sau Claritromicină 15 mg/kg/zi.
La sugar și copilul mic sunt prezente doar etmoidita și sinuzita maxilară (sinusurile frontal și sfenoidal se dezvoltă după 5-10 ani). Etmoidita purulentă este cea mai frecventă, evoluând cu febră mare, edem al „rădăcinii nasului” și risc de diseminare (celulită periorbitală, meningită).
Complicație frecventă a rinofaringitei, afectând 60-80% dintre copii până la vârsta de 1 an. Etiologia bacteriană este dominată de Pneumococ, H. influenzae, Stafilococ auriu și Moraxella. La sugar, se manifestă adesea prin agitație psihomotorie marcată (otalgie), refuzul alimentației, vărsături și febră neprecizată.
Tratamentul general include combaterea durerii cu Paracetamol 15 mg/kg/doză sau Ibuprofen 10 mg/kg/doză. Antibioterapia se administrează 7-10 zile: Amoxicilină 90 mg/kg/zi sau Amoxicilină/clavulanat 90 mg/kg/zi (macrolide sau cefalosporine în caz de alergie). Local se pot folosi topice cu lidocaină, dar strict contraindicate dacă timpanul este perforat.
Inflamație predominant virală (VSR, paragripale, gripale) frecventă la sugar și copilul mic. Clinic se prezintă cu voce răgușită, stridor inspirator, tuse lătrătoare, dispnee inspiratorie și tiraj superior. O formă particulară este laringita striduloasă (debut nocturn, ameliorare matinală).
Se evită agitația copilului (risc de laringospasm) și vizualizarea orofaringelui cu abaise-langue, care poate accentua brusc obstrucția laringiană.
| Manifestări clinice | Scor | |
|---|---|---|
| Stare de conștiență | Normal | 0 |
| Alterat, dezorientare | 5 | |
| Cianoză | Absentă | 0 |
| Doar în episoadele de agitație | 4 | |
| În repaus | 5 | |
| Stridor | Absent | 0 |
| Doar în episoadele de agitație | 1 | |
| În repaus | 2 | |
| Intrarea aerului | Normală | 0 |
| Scăzută | 1 | |
| Marcat scăzută | 2 | |
| Tiraj | Absent | 0 |
| Ușor | 1 | |
| Moderat | 2 | |
| Sever | 3 | |
| TOTAL | ||
| Scor | ≤ 2 | Formă ușoară |
| 3-7 | Formă moderată | |
| 8-11 | Formă severă | |
| ≥12 | Insuficiență respiratorie iminentă | |
Un sugar de 10 luni este adus la camera de gardă pentru tuse lătrătoare, voce răgușită și stridor inspirator apărut în cursul nopții. Copilul este agitat. Ce manevră trebuie evitată cu strictețe în examinarea acestui pacient?
Apare tipic între 6 luni și 4 ani. Debutul este marcat de sindromul de penetranță (accese de sufocare, tuse, cianoză din senin), urmat frecvent de un interval asimptomatic. Cea mai frecventă este obstrucția bronșică, manifestată prin wheezing unilateral și diminuarea asimetrică a murmurului vezicular.
La copilul > 1 an se aplică manevra Heimlich (compresie abdominală). La sugar (< 1 an), compresiile abdominale sunt strict interzise (risc major de leziuni viscerale); se aplică 5 lovituri interscapulare urmate de 5 compresiuni sternale cu capul în jos.
Un copil de 8 luni, nesupravegheat, prezintă brusc un acces de sufocare, tuse intensă și cianoză periorală, suspectându-se aspirația unui corp străin. Cum trebuie efectuată manevra de dezobstrucție la acest pacient?
Boală inflamatorie difuză a căilor mici, caracteristică copiilor < 2 ani, produsă frecvent de virusul sincițial respirator (VSR). Clinic asociază sindrom bronhobstructiv, dispnee expiratorie, wheezing și crize de apnee la sugarii foști prematuri. Hiperinflația pulmonară permite palparea ficatului și splinei.
Tratamentul de rutină cu bronhodilatatoare (Ventolin, Adrenalină) sau corticosteroizi NU este susținut la pacientul anterior sănătos. Se recomandă hidratare, lavaj nazal și oxigenoterapie (high flow) în formele severe. Febra se combate cu Acetaminofen 10-15 mg/kg/doză (max 4/zi) sau Ibuprofen 10 mg/kg/doză (max 3/zi).
Se administrează în sezonul rece (octombrie-martie) pentru grupele cu risc major de infecție severă cu VSR:
Un sugar de 4 luni prezintă un prim episod de wheezing, tahipnee și dispnee expiratorie în plin sezon rece. Diagnosticul stabilit este de bronșiolită acută cu VSR, formă moderată. Care dintre următoarele tratamente NU este susținut de rutină la acest pacient anterior sănătos?
Managementul infecțiilor respiratorii la copil este într-o continuă actualizare pentru a reduce prescrierea inutilă de antibiotice și a optimiza prevenția. Cele mai recente ghiduri, precum Consensul Italian 2025 și Recomandările AAP 2023, aduc modificări importante privind durata tratamentelor și profilaxia VSR.
Tradițional, otita medie acută era tratată cu cure lungi de antibiotice pentru a asigura eradicarea bacteriană. Ghidurile moderne stratifică durata în funcție de vârsta pacientului și severitatea episodului. Sursă: Italian Consensus 2025
Prevenția infecției severe cu virusul sincițial respirator s-a bazat mult timp pe palivizumab, cu indicații stricte. Apariția noilor anticorpi monoclonali a redefinit criteriile de eligibilitate. Sursă: AAP 2023
Principalele schimbări de paradigmă în practica pediatrică curentă:
Surse verificate:
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Materialul de farmacologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Persistența febrei > 4-5 zile (sau reapariția ei), refuzul lichidelor, otalgie/otoree, somnolență, alterarea stării generale, apariția dispneei sau a rash-ului cutanat.
Febră mare (>39-40°C), prezența sindromului toxi-infecțios (cefalee, meningism), adenopatie laterocervicală dureroasă, absența prodromului IACRS (coriză, tuse) și examen local cu hiperemie „în flacără” sau depozite alb-gălbui.
30-60 mg/kg/zi p.o., administrată în 4 prize, timp de 10 zile.
NU necesită tratament cu antibiotice; terapia se adresează exclusiv pacientului simptomatic.
Complicații supurative locale (abces periamigdalian, otită medie, pneumonie), complicații sistemice (reumatism articular acut) și scarlatină.
Sinusurile etmoidal și maxilar (sinusurile frontal și sfenoidal se dezvoltă după 5-10 ani).
Se evită agitația copilului (risc de laringospasm) și vizualizarea orofaringelui cu abaise-langue, care poate accentua brusc obstrucția laringiană.
5 lovituri interscapulare urmate de 5 compresiuni sternale (cu capul în jos); manevra Heimlich este strict interzisă la această vârstă.
Prematuri < 35 săpt. (vârstă < 6 luni), copii < 2 ani cu displazie bronhopulmonară (tratată recent), copii < 2 ani cu malformații congenitale de cord semnificative și copii < 1 an cu imunodeficiențe sau anomalii de căi respiratorii.