Infecțiile căilor respiratorii superioare reprezintă principala cauză de absenteism școlar și profesional și cel mai frecvent motiv de prezentare în ambulator. Deși majoritatea sunt virale și autolimitate, recunoașterea rapidă a urgențelor (precum epiglotita) și evitarea prescrierii abuzive de antibiotice sunt esențiale pentru o practică medicală sigură și eficientă.
Infecțiile căilor respiratorii superioare (IACRS) sunt cele mai frecvente boli acute în ambulator, variind de la forme ușoare, autolimitate (rinofaringita acută catarală), până la forme severe, amenințătoare de viață (epiglotita acută). Au un caracter sezonier marcat, cu incidență maximă în sezonul rece (noiembrie – martie), și reprezintă principala cauză de absenteism școlar și profesional.
Incidența variază cu vârsta: rinita acută apare cel mai frecvent la copii sub 5 ani (3-8 episoade/an), scăzând la 1 episod/an sau deloc la persoanele peste 60 de ani. Deși >80% dintre pacienții cu infecții virale asociază modificări sinusale, doar 2% se complică cu sinuzită bacteriană. Epiglotita afectează predominant copiii între 2 și 7 ani, iar laringo-traheo-bronșita acută (crupul) are incidența maximă în al doilea an de viață.
Etiologia este predominant virală, implicând frecvent rinovirusuri, coronavirusuri, virusul sincițial respirator (VSR), adenovirusuri și virusul influenza. Metapneumovirusul (MPV) este a doua cauză virală după VSR, afectând mai ales copiii, vârstnicii și imunodeprimații. Infecția cu virusul Epstein-Barr (EBV) determină mononucleoză infecțioasă la 35-50% dintre cei infectați. Suprainfecțiile bacteriene sunt cauzate tipic de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și Moraxella catarrhalis, în timp ce streptococul beta-hemolitic grup A produce 5-15% din faringitele la adult.
Rinita acută virală (coriza) este un sindrom cataral ușor, cu o perioadă de incubație de 1-5 zile. Se caracterizează prin obstrucție/congestie nazală, rinoree (anterioară și posterioară), strănut, prurit nazal, asociind frecvent cefalee, dureri faringiene și tuse seacă. Trebuie diferențiată de rinita alergică, rinosinuzită, rinoreea cu LCR sau sindromul dischineziei ciliare.
Diagnosticul este eminamente clinic, testele de laborator sau imagistica nefiind utilizate de rutină. Boala este autolimitată, iar tratamentul este simptomatic, incluzând administrarea locală de vasoconstrictoare timp de maxim 3-4 zile, antitusive și antialgice. Antibioterapia este indicată strict în caz de suprainfecție bacteriană (otită, sinuzită, angină).
Examenul fizic în faringita virală decelează eritem faringian, secreții seroase/mucopurulente, eroziuni sau vezicule (tipice pentru infecția herpetică) și adenopatii cervicale anterioare. Riscul de infecție bacteriană cu streptococ β-hemolitic grup A crește semnificativ în prezența febrei și în absența tusei, rinoreei sau conjunctivitei.
Diagnosticul paraclinic se bazează pe exudatul faringian și testele de detectare rapidă a antigenului streptococic. Titrul ASLO (anticorpi antistreptolizină O) crește abia la 4-5 săptămâni de la debut, deci nu are rol diagnostic în faza acută a bolii.
| Locale | Septice, la distanță | Tardive |
|---|---|---|
| abces amigdaliansinuzităotită medielimfadenită cervicală | pneumoniemeningităendocardităsepsis |
|
Un pacient de 25 de ani se prezintă cu febră 39°C, odinofagie severă și adenopatie cervicală anterioară, fără tuse sau rinoree. Medicul suspectează o faringită streptococică. Care dintre următoarele investigații NU este utilă pentru diagnosticul etiologic în faza acută?
Sinuzita acută (rinosinuzita) reprezintă inflamația simptomatică a sinusurilor paranazale și a cavității nazale cu o durată de < 4 săptămâni. Clinic se manifestă prin puncte sinusale dureroase la presiune, secreții nazale purulente, obstrucție nazală, hiposmie și tuse prin drenaj posterior (postnasal drip).
| Virală | Bacteriană | Nosocomială |
|---|---|---|
|
|
|
Tratamentul de primă intenție constă în antibioterapie orală în medie două săptămâni cu Amoxicilină sau Ampicilină 2 g/zi (alternative: cefalosporine, macrolide, quinolone), asociate cu descongestionante nazale (oximetazolină, xilometazolină) și antiinflamatoare. Complicațiile severe includ tromboza sinusului cavernos, mucocelul, osteomielita facială, meningita și abcesul cerebral.
Epiglotita acută este o urgență medicală caracterizată prin inflamația epiglotei, cu risc de obstrucție rapidă a căilor aeriene. Tabloul clinic este acut, cu febră, disfagie, odinofagie, stridor și disfonie. Diagnosticul se confirmă prin laringoscopie, care trebuie efectuată obligatoriu într-un serviciu de terapie intensivă, existând riscul agravării obstrucției.
Tratamentul epiglotitei necesită oxigenoterapie, antibioterapie, corticoterapie sistemică și, în formele grave, intubație endotraheală sau traheotomie.
Crupul apare frecvent la copilul mic (6 luni - 4 ani), adesea epidemic. Se manifestă prin febră, disfonie, stridor și o tuse spastică lătrătoare caracteristică. Poate evolua rapid spre insuficiență respiratorie acută. Tratamentul se face în ATI cu oxigen, corticoizi și antibiotice; aproximativ 2% dintre pacienți necesită intubație endotraheală.
Un copil de 2 ani este adus la camera de gardă prezentând febră, disfonie, stridor și o tuse spastică „lătrătoare”. Starea generală este relativ bună, fără disfagie marcată. Care este cel mai probabil diagnostic?
Gripa este o infecție virală acută (virusuri influenza A, B, C) cu mare contagiozitate, capabilă să producă epidemii/pandemii. Perioada de incubație este scurtă (1-3 zile). Debutul este brusc, cu febră, frison, curbatură, cefalee, mialgii și astenie marcată, simptomele respiratorii (catar) fiind inconstante.
Sindromul Reye apare la copiii între 2 și 16 ani ca urmare a tratării gripei (sau altor viroze) cu aspirină. Debutează cu vărsături, urmate rapid de tulburări neurologice severe (alterarea stării de conștiență, convulsii), având o mortalitate de 10-40%.
| CardiovasculareAVCBoală cardiacă ischemicăMiocardită | OcularConjunctivităNevrită opticăRetinopatie |
| HematologiceSindrom hemolitic-uremicSindrom hemofagociticPurpură trombotică trombocitopenică | PulmonareSdr. de detresă respiratorie acutăHemoragie alveolară difuzăInsuficiență respiratorie hipoxicăPneumonie virală |
| Musculo-scheletaleMiozităRabdomiozită | — |
| NeurologiceEncefalităSdr Guillain-BarreEncefalopatie post gripalăSdr. ReyeMielită transversă | RenaleInsuficiență renală acută (nefrită tubulo-interstițială acută, glomerulonefrită)Insuficiență multiplă de organ |
Prezența comorbidităților:
Profilaxia se realizează prin vaccinare sezonieră, recomandată după vârsta de 6 luni. Tratamentul formelor necomplicate este simptomatic, iar terapia antivirală specifică se inițiază conform ghidurilor.
| Medicament | Doza | Precauții |
|---|---|---|
| Oseltamivir (Tamiflu), capsule | Copii >13 ani și adulți: 75mg x2/zi, timp de 5 zile | Efecte adverse posibile: greață, vărsături, reacții alergice (rash, angioedem) |
| Zanamivir (Relenza), pulbere de inhalat | Adulți și copii >7 ani: 10 mg x 2/zi - 5 zile | Contraindicat la pacienții cu: alergie la laptele de vacă, astm, boli pulmonare obstructive. Efecte adverse: cefalee, greață, vărsături, febră, artralgi |
Un copil de 8 ani diagnosticat cu gripă dezvoltă brusc vărsături și alterarea stării de conștiență la scurt timp după ce părinții i-au administrat un medicament antitermic. Ce medicament a fost cel mai probabil utilizat?
Managementul infecțiilor de tract respirator superior a evoluat semnificativ, ghidurile actuale punând accent pe limitarea antibioterapiei și reducerea dozelor inutile. În timp ce sursele de examen recomandă încă scheme prelungite sau doze mari, documente precum NICE CKS și EPOS 2020 promovează tratamente mai scurte și intervenții țintite.
Laringo-traheo-bronșita acută (crupul) are o etiologie predominant virală. Diferența majoră constă în utilizarea de rutină a antibioticelor, pe care ghidurile moderne o descurajează ferm. Sursă: NICE CKS 2023
Odată stabilit diagnosticul de sinuzită bacteriană (doar 2% din totalul rinosinuzitelor), durata tratamentului cu amoxicilină a fost revizuită pentru a scădea presiunea de selecție a bacteriilor rezistente. Sursă: EPOS 2020
Deși amoxicilina rămâne tratamentul de elecție pentru faringita cu streptococ β-hemolitic grup A, dozele recomandate în sursele de examen sunt considerabil mai mari decât cele din ghidurile europene. Sursă: ESCMID / NICE NG84
Pe scurt, alinierea la ghidurile actuale înseamnă o abordare mai conservatoare a antibioterapiei:
Surse verificate:
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Materialul de farmacologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Maxim 3-4 zile (pentru a evita rinita medicamentoasă de rebound).
Streptococul β-hemolitic grup A.
Tusea spastică lătrătoare (asociată cu stridor și disfonie).
Sindromul Reye (manifestat prin vărsături și tulburări neurologice severe).
Abia la 4-5 săptămâni de la debut (nu are rol diagnostic în faza acută a bolii).
Amoxicilina sau Ampicilina.