Tusea este unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare în cabinetul medicului de familie, afectând pacienți de toate vârstele. Diferențierea rapidă între o tuse acută autolimitată și o tuse cronică cu potențial de gravitate (neoplasm, BPOC, insuficiență cardiacă) este esențială pentru un management corect și evitarea investigațiilor inutile.
Tusea reprezintă un fenomen reflex patologic determinat de iritarea receptorilor tusigeni mecanici și chimici, situați predominant la nivelul mucoasei căilor respiratorii superioare și arborelui traheo-bronșic. Este o expirație explozivă care permite eliminarea secrețiilor excesive și a corpilor străini. Tusea nu face parte din actul respirator normal, fiind exclusiv un mecanism de apărare împotriva factorilor agresori, frecvent întâlnit atât la adult, cât și la copil.
Acută: < 3 săptămâni | Subacută: 3-8 săptămâni | Cronică: > 8 săptămâni
Tusea cu debut acut este frecvent productivă în infecțiile bacteriene sau are caracter bronhospastic (însoțită de wheezing) în exacerbările de astm sau BPOC. Accesele zgomotoase cu inspirație șuierătoare și tuse sacadată indică un spasm glotic, caracteristic pentru tusea convulsivă sau sindroame de compresie traheală. Forma tusigenă a astmului (cough variant asthma) apare mai ales la tineri, fiind neproductivă, nocturnă sau matinală, agravată de efort și ameliorată de bronhodilatatoare și corticoizi inhalatori.
Asocierea tusei acute cu dispnee și/sau durere toracică sugerează afecțiuni severe (pneumotorax, embolie pulmonară, aspirație de corpi străini). Alte semne de alarmă includ: spută hemoptoică/hemoptizii, istoric de fumat, pacient > 40 ani cu tuse modificată, disfonie, cantitate mare de spută și manifestări sistemice (febră, scădere ponderală).
Un pacient de 45 de ani, fumător (20 pachete-an), se prezintă pentru o tuse apărută de 4 săptămâni, însoțită de striuri sangvinolente în spută și o scădere ponderală neintenționată de 4 kg. Care este conduita imediată cea mai adecvată având în vedere semnele de alarmă?
Tusea poate fi declanșată de stimuli aerieni iritanți pătrunși prin inhalare (praf, fum) sau prin aspirație (secreții, conținut gastric, corpi străini). Orice proces de inflamație, constricție, infiltrare sau compresie a căilor aeriene poate genera acest simptom.
Evaluarea inițială stabilește caracterul acut sau cronic, prezența expectorației, factorii declanșatori (alergene, deglutiție) și ritmul (matinal sau nocturn). Se va nota caracterul emetizant, asocierea cu sincopa, febra, simptomele ORL sau digestive (pirozis în BRGE) și istoricul de tratament cu IECA. Examenul fizic include evaluarea ORL, auscultația pulmonară (căutând stridor, wheezing, raluri), identificarea hipocratismului digital, a cianozei sau a semnelor de decompensare cardiacă.
Tusea din BRGE este uscată și se ameliorează la proba terapeutică cu antiacide și medicație antireflux. Tusea indusă de IECA (incidență ~11%) este seacă, persistentă, cu senzație de prurit orofaringian; apare după o lună de tratament, nu depinde de doză și se remite în 1-4 săptămâni după oprirea medicației.
O pacientă de 55 de ani acuză tuse seacă, persistentă, apărută de aproximativ 6 săptămâni, însoțită de o senzație de prurit orofaringian. Din antecedente reținem hipertensiune arterială pentru care a inițiat recent tratament cu un inhibitor de enzimă de conversie (IECA). Care este caracteristica tusei induse de IECA?
Conduita terapeutică vizează în primul rând eliminarea cauzei și a factorilor iritanți exogeni (fumat, IECA, alergene) sau endogeni (hipersecreție postnazală, BRGE). Terapia simptomatică cu antitusive (ex. codeină) este rezervată administrării pe termen scurt, doar când tusea produce un disconfort marcat.
Terapia cu antibiotice cu spectru larg se administrează în infecțiile acute traheo-bronșice sau pulmonare bacteriene, la pacienții fără factori de risc. Bronhodilatatoarele se folosesc pe termen scurt în formele acute de bronhospasm. Pentru favorizarea eliminării secrețiilor se recomandă fizioterapia respiratorie.
Un tânăr de 22 de ani se prezintă cu tuse seacă, epuizantă, apărută în urmă cu 3 zile în contextul unei viroze respiratorii necomplicate. Tusea îi afectează sever somnul. Care este rolul antitusivelor (ex. codeină) în acest caz?
Evaluarea și managementul tusei sunt abordate detaliat în ghidurile internaționale recente, precum CHEST Guideline 2018 și ghidurile ERS. În general, sursele de examen sunt aliniate cu recomandările actuale privind clasificarea și evaluarea clinică, existând însă nuanțe importante legate de epidemiologia tusei induse de medicamente.
Tusea seacă este un efect advers clasic al inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), apărând tipic după o lună de tratament. Deși mecanismul este același (acumularea de bradikinină), riscul de a dezvolta această complicație variază semnificativ în populația generală. Sursă: CHEST 2018
De reținut pentru practica clinică:
Surse verificate:
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Materialul de farmacologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Acută (< 3 săptămâni), Subacută (3-8 săptămâni) și Cronică (> 8 săptămâni).
Tuse neproductivă, predominant nocturnă sau matinală, agravată de efort și ameliorată de bronhodilatatoare.
Dispnee, durere toracică, hemoptizie, pacient > 40 ani fumător, disfonie, febră și scădere ponderală.
Tusea se remite în 1-4 săptămâni după oprirea medicației.