Boala mână-picior-gură este o patologie virală extrem de frecventă în cabinetul medicului de familie, în special în rândul copiilor. Recunoașterea rapidă a enantemului și exantemului caracteristic previne investigațiile inutile și permite gestionarea corectă a riscului de deshidratare, care este principala complicație pe termen scurt.
Boala mână-picior-gură este un sindrom clinic ce poate apărea atât la copii, cât și la adulți. Se caracterizează prin prezența unui enantem oral asociat cu un exantem localizat caracteristic la nivelul palmelor și plantelor (deși poate avea și alte localizări).
Agenții etiologici sunt virusuri din clasa Coxsackievirus, cel mai frecvent fiind implicat serotipul A16. De asemenea, sunt incriminate cel puțin alte 15 serotipuri de enterovirusuri, dintre care cel mai frecvent este Enterovirusul A71.
Virusul se elimină prin scaun pe o perioadă îndelungată, putând persista până la 4 săptămâni.
Boala evoluează în epidemii. Transmiterea se realizează pe cale orală, interuman, prin contactul direct cu secrețiile digestive și respiratorii ale bolnavilor sau prin contactul cu secrețiile din vezicule.
Debutul clinic include febră și disfagie. La copii, un semn frecvent și important este refuzul alimentației, secundar durerii provocate de leziunile orale.
Un copil de 3 ani este adus la cabinet pentru febră (38.5°C) și refuzul alimentației de 24 de ore. La examinare, prezintă vezicule dureroase pe mucoasa bucală și o erupție maculopapulară pe palme și plante. Care este cel mai probabil agent etiologic?
Diagnosticul este eminamente clinic, bazat pe aspectul și localizarea caracteristică a exantemului și enantemului. În cazuri atipice sau complicate (ex. meningite), se poate utiliza detectarea prin PCR din secreții faringiene, scaun, lichid vezicular sau lichid cefalorahidian.
Diagnosticul diferențial se face cu alte afecțiuni eruptive sau veziculoase: gingivostomatita herpetică, urticaria, varicela, dermatitele de contact și eritemul multiform.
În general, complicațiile sunt rare. Cea mai frecventă problemă este deshidratarea secundară scăderii aportului oral de lichide din cauza disfagiei.
Onicomadezisul (descuamarea și căderea unghiilor) este o complicație tardivă caracteristică. Aceasta apare la 3-8 săptămâni de la infecția acută.
O mamă se prezintă cu băiețelul ei de 4 ani, îngrijorată deoarece copilului au început să îi cadă unghiile de la mâini. Din antecedente rețineți că în urmă cu o lună a prezentat febră, dureri în gât și o erupție pe palme și tălpi. Care este atitudinea corectă?
Tratamentul este strict suportiv, bazat pe administrarea de antitermice și asigurarea unei hidratări adecvate (orală sau, la nevoie, parenterală). Spitalizarea este rezervată exclusiv cazurilor complicate.
Prevenția se bazează pe măsuri generale de igienă, în special igiena mâinilor, și pe izolarea cazurilor pe perioada de contagiozitate.
Un pacient adult tânăr este diagnosticat clinic cu boala mână-picior-gură, prezentând disfagie importantă și febră. Care este conduita terapeutică recomandată în absența complicațiilor?
Sursele pentru examenul de specialitate rămân perfect aliniate cu practica clinică actuală privind managementul bolii mână-picior-gură. Abordarea rămâne una eminamente clinică și suportivă.
Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale pentru acest subiect. Nu s-au identificat schimbări de paradigmă, target-uri noi sau indicații inversate. Recomandările din manual pot fi folosite cu încredere în practica clinică curentă.
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Materialul de farmacologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Virusurile din clasa Coxsackievirus, cel mai frecvent fiind serotipul A16.
Până la 4 săptămâni.
Deshidratarea, secundară scăderii aportului oral din cauza disfagiei provocate de enantem.
Onicomadezisul (descuamarea și căderea unghiilor).