Parotidita epidemică

Parotidita epidemică

De ce contează

Deși incidența a scăzut dramatic datorită vaccinării ROR, parotidita epidemică rămâne o afecțiune cu potențial sever la tinerii nevaccinați. Recunoașterea rapidă a semnelor clinice și impunerea repausului sunt esențiale pentru a preveni complicațiile evolutive (orhita, pancreatita, meningita), care pot lăsa sechele permanente.

01.Definiție și epidemiologie

Parotidita epidemică (oreionul) este o boală infecțioasă virală specific umană, determinată de virusul urlian. Se caracterizează prin asocierea unor semne sistemice, dominate de febră, cu semne locale date de afectarea glandelor salivare (și mai rar a altor organe precum pancreas, gonade, meninge).

Boala apare sporadic sau în mici epidemii, cu o incidență mai mare iarna și primăvara. Receptivitatea este generală, cu excepția primelor 4-6 luni de viață (datorită anticorpilor materni transplacenari). Indicele de contagiozitate este moderat (40-50%), neexistând purtători sănătoși, boala fiind transmisă doar de persoanele cu semne clinice.

Perioada de contagiozitate

Este foarte lungă, durând 14-20 de zile (cuprinde ultimele 5 zile de incubație și 10-14 zile de stare).

Verifică-te

Un pacient de 7 ani este diagnosticat clinic cu parotidită epidemică. Mama întreabă cât timp trebuie să fie izolat de restul copiilor. Care este perioada totală de contagiozitate a bolii?

A Doar în primele 3 zile de la apariția febrei și a tumefacției.
B 14-20 de zile, incluzând ultimele 5 zile de incubație și 10-14 zile de stare.
C Până la remiterea completă a tumefacției parotidiene, aproximativ 7 zile.
D Peste 30 de zile, virusul fiind eliminat prelungit prin salivă.
E Contagiozitatea este minimă, boala transmițându-se doar prin contact direct cu sângele.

02.Manifestări clinice

Incubația este lungă, de 10-21 de zile, urmată de o invazie subclinică (subfebrilitate, disconfort). Perioada de stare are un debut brusc, fiind dominată de febră și tumefacția glandelor parotide sau submaxilare.

La examenul obiectiv se observă o tumefacție la nivelul lojei parotidiene, care este caldă, eritematoasă, cu aspect lucios și extrem de dureroasă. Aceasta se remite lent în 7-10 zile. Afectarea glandelor salivare este inegală și poate surveni fără să respecte o anumită ordine.

Afectarea altor organe în perioada de stare

Există riscul afectării altor organe chiar și după o aparentă remisiune a simptomatologiei salivare. Fiecare nouă determinare inflamatorie este precedată de o exacerbare a febrei, care se remite în ziua următoare apariției noii localizări.

Verifică-te

Un adolescent de 16 ani cu oreion prezintă o remisiune a tumefacției parotidiene în ziua a 6-a de boală. A doua zi, dezvoltă brusc o exacerbare a febrei și durere testiculară intensă. Ce indică cel mai probabil această evoluție a curbei febrile?

A O suprainfecție bacteriană a glandei parotide.
B Apariția unei noi determinări inflamatorii urliene (orhită).
C O reacție alergică la tratamentul antitermic administrat.
D Evoluția naturală a bolii, febra având mereu un aspect bifazic obligatoriu.
E Dezvoltarea unei rezistențe la anticorpii materni.

03.Complicații

Infecția cu virusul urlian se poate asocia cu o serie de complicații evolutive sau postinfecțioase, precum și cu riscuri specifice la gravidă.

Tipuri de complicații
  • Complicații evolutive: pancreatita, orhita, ooforita, meningita, tiroidita, miocardita și artrita.
  • Complicații postinfecțioase: purpura trombocitopenică, encefalita, nevrite (inclusiv de nerv acustic), poliradiculonevrita, mielita și meningomielita.
Risc în sarcină

Infecția urliană la gravidă asociază un risc teratogen în aproximativ 20% dintre cazuri.

04.Diagnostic diferențial

Diagnosticul este de obicei clinic, iar diagnosticul diferențial se face în funcție de localizarea principală a inflamației (parotidiană, submaxilară sau meningeală).

Entități de exclus în funcție de localizare
  • Parotidita: se diferențiază de adenita parotidiană, adenoflegmonul parotidian, tumori, litiaza salivară, otita medie externă, luxația temporomandibulară, fractura de ramură mandibulară sau trismusul antalgic.
  • Submaxilita: se diferențiază de adenoflegmonul submandibular și flegmonul planșeului bucal.
  • Meningita urliană: se diferențiază de alte meningite cu lichid clar (tuberculoasă) sau meningitele bacteriene.

05.Tratament și profilaxie

Tratamentul este suportiv. Se recomandă izolarea bolnavului la domiciliu și repaus la pat cu evitarea efortului fizic, deoarece efortul mobilizează virusul și crește riscul de afectare a altor organe. Regimul alimentar trebuie să fie predominant hidric, cu evitarea dulciurilor și grăsimilor pentru a preveni afectarea pancreatică.

Managementul complicațiilor specifice
  • Pancreatita: se întrerupe alimentația orală 1-2 zile și se administrează antispastice și corticoterapie 3-5 zile.
  • Meningita: necesită corticoterapie în doză moderată și spitalizare timp de 7-14 zile.
  • Orhita: se aplică local pungă cu gheață, asociată cu corticoterapie în doză moderată, instituită cât mai precoce, pe o durată de 5-7 zile.

Profilaxia se realizează prin izolarea bolnavilor, administrarea de gamaglobuline standard și vaccinarea antiurliană (vaccin cu virus viu atenuat), de obicei asociat în vaccinul ROR (rujeolă, rubeolă, oreion). Primovaccinarea se face la 13-15 luni, obținându-se o seroconversie de 95% cu eficiență pe viață.

Verifică-te

Un pacient tânăr dezvoltă orhită ca o complicație a parotiditei epidemice. Pe lângă repaus la pat și aplicarea de gheață local, ce atitudine terapeutică medicamentoasă este recomandată conform surselor?

A Administrarea imediată de antibiotice cu spectru larg.
B Corticoterapie în doză moderată, instituită cât mai precoce, timp de 5-7 zile.
C Intervenție chirurgicală de urgență pentru decompresie testiculară.
D Administrarea de gamaglobuline hiperimune intravenos.
E Tratament exclusiv cu antiinflamatoare nesteroidiene locale.

06.Divergențe

Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale de practică medicală privind managementul parotiditei epidemice. Abordarea terapeutică rămâne eminamente suportivă, cu accent pe prevenția prin vaccinare.

Fără divergențe semnificative

Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale pentru acest subiect. Nu s-au identificat schimbări de paradigmă, target-uri noi sau indicații inversate. Recomandările din manual pot fi folosite cu încredere în practica clinică curentă.

Ai ajuns la finalul lecției

Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.

Urmează: Scarlatina