Xerostomia afectează până la 88% dintre pacienții oncologici în stadii progresive, având un impact sever asupra calității vieții. Recunoașterea și managementul precoce previn complicațiile infecțioase (precum candidoza bucală) și tulburările funcționale invalidante de deglutiție, fonație și gust.
Xerostomia reprezintă scăderea calității sau a cantității de salivă, fiind cauzată sau nu de disfuncția glandelor salivare. Este un simptom frecvent la pacienții care necesită îngrijiri paliative, având o prevalență de 60% până la 88% dintre pacienții cu boală oncologică progresivă.
| Nr. | Mecanism | Exemple |
|---|---|---|
| 1 | Asociată bolii neoplazice | Eroziunea mucoasei bucale, infiltrarea tumorală a glandelor salivare, hipercalcemia |
| 2 | Asociată tratamentului | Radioterapie locală postchirurgical, stomatită asociată cu neutropenie, medicamente (antimuscarinice, opioide, diuretice, antispastice) |
| 3 | Asociată stării terminale | Anxietate/depresie, respirație orală, deshidratare, infecții |
| 4 | Comorbidități | Diabet zaharat, hipotiroidism, boală autoimună |
Un medic de familie evaluează un pacient de 72 de ani cu boală oncologică progresivă, aflat în program de îngrijiri paliative. Pacientul acuză uscăciune severă a mucoasei bucale. Care este prevalența estimată a xerostomiei la această categorie de pacienți?
Scăderea fluxului salivar are un impact negativ major asupra calității vieții pacientului, generând o serie de complicații locale și tulburări funcționale care necesită recunoaștere și abordare precoce.
Managementul vizează tratamentul orientat către cauză, diminuarea efectelor bolii și creșterea calității vieții. Este esențial ca doza medicamentelor xerogene să fie controlată riguros. De asemenea, se promovează activ hidratarea și măsurile de control local.
Pentru stimularea secreției salivare și ameliorarea simptomelor la un pacient cu xerostomie post-radioterapie, medicul recomandă măsuri nefarmacologice și dietetice. Care dintre următoarele intervenții este indicată conform recomandărilor generale?
Tratamentul farmacologic specific pentru stimularea secreției salivare constă în administrarea de Pilocarpină în doză de 5-10 mg de 3 ori/zi. Pentru menținerea igienei locale și prevenirea suprainfecțiilor, se recomandă toaleta cavității bucale cu Clorhexidină 0,1% (câte 10 ml de 3 ori/zi) sau utilizarea de apă bicarbonatată 4%.
Dacă xerostomia se asociază cu candidoză bucală, se inițiază tratament antifungic. Opțiunile de primă linie includ Nistatin suspensie (120.000 UI/ml de 4 ori/zi, timp de 10 zile) sau Fluconazol (50 mg/zi, timp de 7 zile). La pacienții cu infecție HIV asociată, doza de Fluconazol crește la 100 mg/zi timp de 14 zile. O alternativă terapeutică este Ketoconazol în doză de 200 mg/zi, administrat timp de 5 zile.
Un pacient cu xerostomie indusă medicamentos dezvoltă candidoză bucală. Nu are istoric de infecție HIV. Care este o schemă de tratament de primă linie adecvată pentru acest pacient?
Managementul xerostomiei și al complicațiilor sale, precum candidoza bucală, necesită alinierea la standardele actuale de siguranță farmacologică. Deși sursele pentru examen menționează anumite alternative terapeutice istorice, ghidurile internaționale precum EMA au actualizat profilul de siguranță al antifungicelor sistemice.
Tratamentul infecțiilor fungice superficiale a suferit modificări majore de paradigmă din motive de siguranță hepatică. Utilizarea antifungicelor sistemice cu potențial toxic ridicat a fost restricționată sever la nivel european. Sursă: EMA 2013
Practica medicală curentă impune evitarea ketoconazolului sistemic:
Surse verificate:
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Materialul de farmacologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Între 60% și 88% dintre pacienți.
Candidoza bucală.
Prin menținerea în gură a unor alimente precum unt, margarină, ulei vegetal, ananas proaspăt sau bucăți de gheață.
Pilocarpina în doză de 5-10 mg de 3 ori/zi.
50 mg/zi, timp de 7 zile.
Clorhexidină 0,1% (10 ml de 3 ori/zi) sau apă bicarbonatată 4%.