Convulsiile febrile reprezintă cea mai frecventă urgență neurologică la copilul mic, generând o anxietate majoră pentru părinți. Recunoașterea rapidă a criteriilor de benignitate și diferențierea de o infecție a sistemului nervos central sunt esențiale pentru a evita investigațiile invazive inutile și pentru a institui managementul corect în prespital.
Convulsiile reprezintă crize paroxistice caracterizate prin contracții involuntare ale musculaturii striate (tonice, clonice sau tonico-clonice). Acestea sunt determinate de descărcări anormale ale neuronilor corticali și pot asocia tulburări ale stării de conștiență, senzoriale sau vegetative.
Principala cauză a convulsiilor ocazionale la copil o reprezintă convulsiile febrile (CF). Alte cauze includ:
Convulsiile febrile (CF) sunt cele mai frecvente convulsii ocazionale în practică. Ele apar exclusiv în context febril, fără a asocia alte patologii. Convulsiile apărute la febră la un pacient cu istoric de crize în afebrilitate nu sunt considerate CF.
Un copil de 2 ani este adus la camera de gardă după un episod de convulsii tonico-clonice generalizate cu durata de 5 minute, apărut în contextul unei temperaturi de 38,5°C. Este prima zi de febră. Care dintre următoarele elemente ar exclude diagnosticul de convulsie febrilă?
Pe baza datelor anamnestico-clinice și evolutive, convulsiile febrile se împart în CF simple și CF complexe. Diagnosticul pozitiv se bazează pe criteriile definitorii, fiind obligatorie excluderea meningitei bacteriene, a traumatismelor craniocerebrale sau a altor cauze de convulsii ocazionale.
| Caracteristici | CF simple | CF complexe |
|---|---|---|
| Caracterul crizei | Crize tonico-clonice generalizate | Crize focale motorii |
| Durata crizei | Sub 15 minute | Peste 15 minute |
| Repetiția crizei | Cu episod convulsivant în 24 de ore | Mai multe episoade convulsivante în primele 24 de ore |
| Stare neurologică | Normală | Anomalii neurologice prezente sau posibile |
| Istoric familial | Pozitiv pentru CF și negativ pentru epilepsie | Pozitiv pentru epilepsie |
| EEG | Normală sau nespecifică | Anomalii irritative focale sau generalizate |
| Risc de epilepsie ulterioară | Aproximativ egală cu populația generală (1-5%) | În jur de 10% |
Este dificil de diferențiat o convulsie febrilă de o epilepsie la debut, mai ales dacă crizele febrile au caracter recidivant. Epilepsia se dezvoltă la aproximativ 7% din totalul copiilor care au avut convulsii recurente în context febril.
Un sugar de 10 luni prezintă o convulsie focală motorie la nivelul hemicorpului drept, care durează 20 de minute, în contextul unei otite medii acute cu febră 39°C. Cum se clasifică acest episod?
Tratamentul de primă intenție constă în administrarea de Diazepam i.v. lent, în doză de 0,3-0,5 mg/kg. Doza se poate repeta la interval de 15-30 minute dacă crizele reapar sau continuă.
În absența abordului venos, se administrează Diazepam intrarectal (i.r.): - 5 mg pentru copii cu vârsta < 3 ani - 10 mg pentru copii cu vârsta > 3 ani
Terapia anticonvulsivantă trebuie însoțită obligatoriu de tratamentul febrei cu antitermice (Paracetamol, Ibuprofen, Metamizol sodic) și măsuri fizice hipotermizante.
Deoarece convulsiile febrile au un risc scăzut de recurență, nu este necesară o terapie cronică cu anticonvulsivante. Conform Academiei Americane de Pediatrie, nici administrarea continuă, nici cea intermitentă nu sunt recomandate la copiii cu una sau mai multe CF simple.
| Tip de profilaxie | Medicament | Doză | Efecte secundare |
|---|---|---|---|
| Profilaxia continuă | Fenobarbital Acid valproic | 3-7 mg/Kg/zi 15-30 mg/Kg/zi | Risc minor de diminuare a QI Risc de hepatotoxicitate |
| Profilaxie intermitentă | Diazepam | 0,3 mg/kg la 12 ore, când febra > 38,5 sau la primul semn de boală (preferabil intrarectal) | Complianță redusă. Interval „insesizabil” între febră și CF |
| Fără profilaxie | Diazepam | 5 mg < 3 ani, 7,5 mg între 3-6 ani, intrarectal, la debutul convulsiei pentru a cupa convulsia | Disconfort familial la apariția convulsiei |
Un copil de 4 ani prezintă o convulsie febrilă simplă la domiciliu, remisă spontan. Părinții solicită un tratament de fond pentru a preveni viitoare episoade. Care este conduita corectă conform recomandărilor actuale?
În prezența unui pacient cu convulsii febrile, primul obiectiv al medicului de familie este scoaterea din criză.
Managementul convulsiilor febrile este un domeniu în care ghidurile internaționale au actualizat rutele de administrare pentru a crește complianța și eficiența în prespital, deși principiile de bază rămân aceleași.
În mediul prespitalicesc, administrarea intravenoasă este adesea imposibilă, motiv pentru care se apelează la rute alternative. Alegerea benzodiazepinei depinde de protocoalele locale și de acceptabilitatea metodei pentru părinți și personalul medical. Sursă: AAP / NICE NG143 2019
Actualizările aduc în prim-plan soluții mai practice pentru aparținători și medicii de prim contact.
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Materialul de farmacologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Aportul excesiv de soluții de rehidratare hiperosmolare, precum soluția Gesol în cantitate de > 700 ml/zi.
Apar la temperatură > 38°C, la copii între 3 luni și 6 ani, de regulă în prima zi a unei afecțiuni acute febrile.
Caracter tonico-clonic generalizat, EEG postcritic fără aspect lezional, absența anomaliilor neurologice sau metabolice și fără istoric de convulsii în afebrilitate.
Diazepam i.v. lent, în doză de 0,3-0,5 mg/kg (se poate repeta la 15-30 minute).
Nu este necesară terapia cronică (nici continuă, nici intermitentă) cu anticonvulsivante pentru copiii cu una sau mai multe CF simple.