Înțepături / mușcături de insecte

Înțepături / mușcături de insecte

De ce contează

Înțepăturile și mușcăturile de insecte sunt urgențe frecvente în cabinetul medicului de familie, variind de la o simplă reacție locală până la șoc anafilactic sau infecții sistemice severe. Cunoașterea protocoalelor de intervenție rapidă, precum administrarea corectă a adrenalinei sau profilaxia post-expunere în boala Lyme, este esențială pentru a preveni complicațiile letale.

01.Introducere și epidemiologie

Mușcăturile și înțepăturile veninoase ale artropodelor reprezintă o problemă de sănătate globală. Deși majoritatea sunt tratate cu succes, există și cazuri letale. Peste jumătate (52%) din decesele înregistrate în urma acestor urgențe se datorează insectelor, iar 13% au drept cauză înțepăturile de păianjen.

Simptomatologia variază de la durere severă la neurotoxicitate. Severitatea poate fi dată de reacțiile alergice (în cazul înțepăturilor multiple), de infecții sau de complicații sistemice.

02.Himenoptere (Albină, Viespe, Furnică)

Albinele, viespile și furnicile fac parte din clasa himenopterelor. Cele mai grave afecțiuni sunt cauzate de reacțiile alergice, în timp ce reacțiile toxice prin înțepături multiple sunt mai rare. Veninul conține substanțe alergizante, iar persoanele sensibile la o specie pot dezvolta sensibilitate încrucișată.

Albinele melifere înțeapă doar provocate. Femela înțeapă o singură dată, deoarece acul cu zimți rămâne în tegument, provocând moartea insectei. Viespile sunt imprevizibile; femelele pot extrage acul și pot înțepa de mai multe ori.

Semne și simptome

Tipuri de reacții clinice
  • Reacția locală: cea mai frecventă; durere, eritem ușor, edem/urticarie și prurit. Localizarea la nivelul gurii/gâtului poate provoca obstrucția căilor aeriene. În jurul ochilor poate da atrofie de iris, abces de cristalin, perforație sau glaucom.
  • Reacția anafilactică: debut rapid (între 15 minute și 6 ore). Include edem, spasme musculare, greață, vărsături, diaree, insuficiență respiratorie și șoc. Înțepăturile masive de albină pot declanșa CID, insuficiență renală și hepatică.
  • Reacția întârziată: apare la 5-14 zile (tip „boala serului”, mediată de complexe imune). Se manifestă prin urticarie, cefalee, limfadenopatie, febră și stare generală alterată.
Cum se extrage corect acul de albină?

Acul trebuie împins în sens opus unghiului de penetrare folosind un obiect bont (ex. card de credit, cuțit bont). Nu încercați să apucați acul cu degetele sau pensa, deoarece această manevră va stoarce sacul atașat și va injecta și mai mult venin în rană.

Intervenții terapeutice și prevenție

Conduita terapeutică
  • Măsuri locale: spălare cu apă și săpun, comprese cu gheață (reduc inflamația și absorbția veninului), elevația membrului și repaus dacă edemul este semnificativ.
  • Tratament medicamentos: antihistaminice și AINS p.o. Antibiotice doar dacă apare infecția secundară.
  • Șocul anafilactic: se administrează Adrenalină 0,3-0,5 mg i.m. la adult și 0,01 mg/kg corp la copil. Se asociază soluții cristaloide, antihistaminice și steroizi.
  • Internare: obligatorie pentru înțepături multiple, pacienți cu comorbidități sau aflați la extremele vârstei.

Furnicile de foc provoacă o înțepătură dureroasă ce formează o papulă, apoi o pustulă care lasă cicatrice. Tratamentul este local, dar pot da reacții încrucișate cu alte himenoptere, necesitând protocol de anafilaxie.

Prevenția: evitarea hainelor în culori vii și a parfumurilor puternice, purtarea de încălțăminte și șosete din bumbac (mai eficiente contra furnicilor decât spray-urile). Alergicii trebuie să poarte EpiPen, brățară MedicAlert și să ia în calcul terapia de desensibilizare.

Verifică-te

Un pacient de 35 de ani se prezintă la camera de gardă cu edem facial, dispnee și wheezing la 30 de minute după ce a fost înțepat de o albină. Tensiunea arterială este 85/50 mmHg. Care este prima măsură terapeutică indicată?

A Administrarea de antihistaminice intravenos.
B Administrarea de Adrenalină 0,3-0,5 mg intramuscular.
C Extragerea acului cu o pensetă și aplicarea de gheață.
D Administrarea de corticosteroizi orali.
E Administrarea de Adrenalină 0,01 mg/kg corp intramuscular.

03.Infecții produse de căpușă

Căpușele sunt al doilea vector de transmitere a bolilor după țânțari. Saliva lor conține un anestezic și factori inflamatori, mușcătura fiind adesea neobservată. Deoarece nu au anus, când sunt foarte bine hrănite se sparg, împrăștiind agenții patogeni. Trebuie căutate pe scalp, axilă, zona pubiană/perianală, fosa poplitee și canalul auricular.

Paralizia de căpușă

Anumite căpușe secretă o neurotoxină dacă stau atașate mult timp (5-7 zile). Aceasta provoacă o paralizie ascendentă asemănătoare sindromului Guillain-Barré (de la picioare spre trunchi și cap). Paralizia se rezolvă rapid odată cu înlăturarea insectei.

Înlăturarea căpușei: se face cât mai rapid, prin extragere manuală cu o pensetă cu vârf bont, apucând insecta cât mai aproape de piele. Evitați stoarcerea sau ruperea și îndepărtați toate fragmentele pentru a preveni reacțiile granulomatoase.

Profilaxia post-expunere

Dacă a stat atașată >36 ore sau în zone endemice: Doxiciclină 200 mg p.o. (doză unică) la adult sau 4 mg/kg corp la copil.

Boala Lyme

Transmisă de o spirochetă (Borrelia), cu vârf de incidență în lunile mai-august. Riscul în zone endemice este de ~3% și depinde de timpul de atașare.

Stadializarea bolii Lyme
  • Stadiul inițial: apare eritemul migrator (la 2-30 zile), rezultat al unei vasculite. Netratat, se vindecă spontan în 3-4 săptămâni. Se asociază mialgii, artralgii, febră, frisoane.
  • Stadiul secundar: la zile/luni distanță. Apar leziuni multiple inelare/în țintă, artrită oligoarticulară și nevrită craniană (paralizie facială uni/bilaterală).
  • Stadiul tardiv: la luni/ani distanță. Se manifestă prin artrită cronică, miocardită, polineuropatie axonală și encefalopatie subacută.
Eritem migrator în Boala Lyme
  • Ce observi: Leziune cutanată inelară, eritematoasă, cu aspect de "semn de tras la țintă" (bullseye).
  • Ce sugerează: Stadiul inițial al bolii Lyme (apare la 2-30 zile de la mușcătura de căpușă).
Tratamentul curativ în Boala Lyme
  • De elecție: Doxiciclină 100 mg p.o. × 2/zi, timp de 14-21 zile.
  • Alternativă: Amoxiciclină 500 mg p.o. × 3/zi.
  • Forme severe / persistente: Ceftriaxonă 2 g i.v., timp de 14-30 zile.
Verifică-te

Un pacient relatează că a fost mușcat de o căpușă în urmă cu 3 zile în timpul unei drumeții într-o zonă endemică. Căpușa a stat atașată aproximativ 48 de ore. Nu prezintă simptome clinice. Ce conduită profilactică este adecvată?

A Amoxiciclină 500 mg de 3 ori pe zi timp de 14 zile.
B Doxiciclină 200 mg oral doză unică.
C Ceftriaxonă 2 g intravenos.
D Doxiciclină 100 mg de 2 ori pe zi timp de 21 de zile.
E Nicio intervenție medicamentoasă, doar urmărire clinică.

04.Leziunile produse de păianjeni

Majoritatea păianjenilor sunt inofensivi, dând doar reacții locale. Există însă două specii periculoase: păianjenul pustnic cafeniu (leziuni necrotice) și văduva neagră (leziuni neurotoxice).

Păianjenul pustnic cafeniu vs. Văduva neagră
Pustnic cafeniu (Necrotic)
  • Habitat: Spații întunecate, uscate (pivnițe, lemne)
  • Leziune locală: Fermă, dureroasă, eritematoasă. Pustule hemoragice la 24h
  • Efecte sistemice: Mai frecvente la copii
  • Tratament: Autolimitant. Dapsonă 50 mg × 2/zi (10 zile) pentru leziuni crater
Văduva neagră (Neurotoxic)
  • Habitat: Stive de lemne, garaje, adăposturi (agresivă când are ouă)
  • Leziune locală: Înțepătură de ac, apoi maculă <5mm cu centru albicios și eritem
  • Efecte sistemice: Spasme musculare mari (trunchi, abdomen), tahicardie, HTA, diaforeză
  • Tratament: Opioide + benzodiazepine. Antivenin în cazuri severe

Veninul văduvei negre acționează prin eliberarea de acetilcolină și noradrenalină, dând manifestări neuromusculare și cardiovasculare. Durerea se extinde rapid pe toată extremitatea și poate persista 24 de ore sau chiar zile.

Erori în tratamentul mușcăturii de văduvă neagră

Administrarea de calciu i.v. s-a dovedit ineficientă și nu mai este recomandată. Antiveninul se rezervă doar cazurilor grave (abdomen rigid, HTA, diaforeză) din cauza riscului mare de hipersensibilitate, necesitând testare prealabilă.

Verifică-te

Un pacient prezintă spasme musculare severe la nivelul trunchiului și abdomenului, tahicardie și diaforeză, la 2 ore după o mușcătură de păianjen ascuns într-o stivă de lemne. Ce tratament este contraindicat sau ineficient în acest caz?

A Calciu intravenos.
B Opioide.
C Benzodiazepine.
D Antivenin specific.
E Spălarea zonei cu apă și săpun.

05.Înțepăturile de scorpion

Scorpionii sunt nocturni și preferă climatele calde. Majoritatea înțepăturilor sunt inofensive pentru om, cu excepția copiilor de vârstă mică. Local apare durere, usturime, eritem (dispare în câteva ore) și hiperestezie la atingere. Dozele mari de venin dau simptome neuromusculare.

Tratamentul constă în îngrijire locală și analgezice ușoare. Pentru convulsii și spasme se folosesc benzodiazepine. Antiveninul se folosește rar din cauza complicațiilor alergice majore.

Contraindicație la analgezie

Narcoticele și barbituricele sunt contraindicate, deoarece pot potența efectele toxice ale veninului de scorpion.

06.Țânțari, purici, păduchi, scabie și ploșnițe

Alte insecte de interes medical
  • Țânțarii: injectează un anestezic local ce dă hipersensibilitate (urticarie, prurit). Pot da reacții alergice sistemice (febră, edem, vărsături) sau necroze. Sunt vectori majori pentru malarie și encefalite (ex. West-Nile). Tratament: antihistaminice, AINS.
  • Puricii, păduchii, scabia: mușcăturile de purici sunt dispuse frecvent în zigzag (pe picioare, talie) și sunt intens pruriginoase. Riscul principal este infecția secundară (impetigo la copii). Tratament: spălare, calamină, comprese reci, antihistaminice p.o., steroizi topici, antibiotice la nevoie.
  • Ploșnița de pat: atrase de căldura corpului, se ascund în crăpături. Mușcăturile sunt nedureroase, dispuse în linie dreaptă. Lasă excremente (puncte maro/negre) pe lenjerie. Tratament simptomatic (comprese reci, steroizi topici, antihistaminice).
Verifică-te

Un copil prezintă leziuni pruriginoase dispuse caracteristic în formă de zigzag pe membrele inferioare și în jurul taliei. Care este cel mai probabil agent etiologic?

A Ploșnița de pat.
B Țânțarul.
C Puricele.
D Păianjenul pustnic cafeniu.
E Căpușa.

07.Divergențe

Managementul înțepăturilor și mușcăturilor de insecte este bine standardizat, însă există nuanțe importante privind antibioterapia profilactică și curativă. Ghidurile actuale, precum NICE NG95 și recomandările europene recente, aduc precizări esențiale privind durata tratamentului și indicațiile profilaxiei în boala Lyme.

1. Durata tratamentului antibiotic în boala Lyme

Tratamentul stadiului inițial (eritem migrator) vizează eradicarea spirochetei și prevenirea diseminării. Există o tendință de scurtare a duratei antibioterapiei în formele necomplicate. Sursă: NICE NG95 / ESCMID

Durata tratamentului antibiotic în boala Lyme
Surse examen
  • Durată tratament: 14-21 zile
NICE / ESCMID
  • Durată tratament: 21 zile (NICE) sau 10-14 zile (ESCMID)

2. Profilaxia post-expunere la căpușă

Decizia de a administra antibiotic profilactic după o mușcătură de căpușă diferă semnificativ între ghidurile nord-americane și cele europene. Sursă: NICE NG95

Profilaxia post-expunere la căpușă
Surse examen
  • Indicație profilaxie: Doză unică Doxiciclină la >36h atașare
NICE NG95
  • Indicație profilaxie: Nerecomandată de rutină în Europa

Sinteză

Principalele diferențe de reținut pentru practica clinică vizează abordarea bolii Lyme.

Ce să actualizezi mental față de surse examen
  • 1
    Durata antibioterapiei → Ghidurile europene recente acceptă cure mai scurte (10-14 zile) pentru eritemul migrator necomplicat.
  • 2
    Profilaxia post-mușcătură → Recomandarea de doză unică de Doxiciclină reflectă mai degrabă practica nord-americană, ghidurile europene fiind mai restrictive.
Ai ajuns la finalul lecției

Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.

Urmează: Infecții acute ale căilor aeriene superioare (adult)